Orice ar fi făcut și la oricine ar fi apelat știa că problema ei nu e ușor de rezolvat. Nu vedea cum. Erau prea multe interese în joc și ea era prea mică si neînsemnată pentru a se putea lupta cu cei ce se aflau în spate. Miza totuși pe faptul că, fiind atat de neinteresantă nu va fi prea mult timp bagată în seamă și că vor uita repede de ea. În fond, nu făcuse nimic rău, nu încălcase vreo regulă prea importantă pentru a fi pedepsită prea aspru. Ea era doar în unul din rarele ei momente când se distra atunci când a nimerit în păienjenișul acelei intrigi. Nici ea nu știa încă cât de întinse îi erau rădăcinile. Dar acum era hotărâtă să afle. În fond, ce avea de facut mai bun? Și mai era vorba și de reputația ei, de felul în care oamenii o priveau atunci când intra undeva. Știa că toți aflaseră de întâmplare si dupa ce pleca, toți începeau să șușotească. Ori ea asta nu suporta, sa fie prilej de discuții. Și încă ce dicuții! Trebuia cu orice preț să își dovedească nevinovăția!
O usă deschisă o scoase din aceste gânduri și văzu cum intră în birou un bărbat înalt, cu un păr răzvrătit ce contrasta puternic cu barba si mustața tunse scurt si îngrijite, fruntea înaltă și o aliură sportivă de rocker înrăit ce emana testosterom. Fără a o privi, își trase un scaun și se așeză în fața ei.
- Deci doamnă, sunt Gabriel Apostolescu și e cazul să-mi răspunde-ți la căteva întrebări legate de ceea ce s-a întămplat în acea seară. Nu am prea mult timp la dispoziție așa că va rog să fiți concisă , fără a intra în detalii inutile.
- Melania Dumitrescu, dar deja știți asta iar pentru ceea ce mi-ați cerut ar trebui să pune-ti întrebări exacte, nu știu ce anume vă intereseaza legat de cele întîmplate.
- În primul rând aș vrea să știu ce căutați acolo si cu cine mai erai.
- Banuiesc că știți deja cu cine eram, deci nu e cazul să vă mai spun eu. Plus de asta, nu era afișat niciun anunt care să interzică prezenta noastră acolo.
- Asta o crede-ți voi. Era o zona privată, deci ...
- Mda, ...deci asta e, eram acolo, banuiesc că știți ce aveti de făcut. Ati discutat si cu ceilalti 8 ce au căzut în apă?
- Parcă erați 15 acolo, pe acel ponton. Sigur ati căzut sau ati fost împinși?
- Nu-mi dau seama dacă nu cumva am fost împinși sau s-a rupt pontonul sub greutatea noastră. Oricum eram vreo 15 acolo, dar doar 9 am alunecat și am ajuns în apă. Unii nici acum nu au fost găsiți.
- Exact. Pe unul din cei 9 aș vrea să îl găsesc și eu.
- Pot să întreb, pentru ce îl căutați?
- Dacă aș ști, poate aș clarifica mai repede acest caz . Deci cine erau cei 9 ce ati căzut în apa, câti erați femei si câți barbați erau?
- Din câte îmi aduc aminte eram 7 femei și 2 barbați. Vorbesc de cei din apă.
- Cine era cel ce vă instigase ca să fiți acolo?
- Nu cred să ne fi înstigat cineva. Pur și simplu ne-am adunat , ca în fiecare seara și cum locul nostru preferat de întâlnire era in carantină, ne-am oprit în acel loc, părânduni-se un loc liniștit, în care să putem asculta muzică si discuta între noi.
- Mă credeti așa naiv. Ok. Uite cum facem. Vă propun să ieșim la o înghețată si discutăm lejer. Poate așa ajungem totuși undeva, la acea persoană ce mă interesează.
Surprinsă de întorsătura interogatoriului se văzu cum aprobă. Zâmbetul ce el îl afișa și acea energie ce o degaja o făcură să se simtă vrăjită si simți că orice împotrivire din partea ei ar fi fost de prisos. Se simțea hipnotizată de privirea lui de culoarea castanei coapte așă că se văzu cum îl insoți si cum ii spune tot. Tot ceea ce știa. Din întrebările lui, ea își dădu seama că pătrunsese într-o lume tenebroasă și că el încerca să o scoată la lumină. În fond ea știa deja astea, dar nu a vrut să le conștientizeze. Când a pătruns în ea, știa că își pune sufletul pe tarabă, nu trupul. Se pare însă, că acum avea de pierdut mult mai multe.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin