-Mi-am uitat poseta si m-am intors dupa ea, dar plec acum sa prind trenul. Pa mama, ai grija!
Cu acestea , am plecat spre gara. La bilete, surpriza. Casiera imi spune ca nu mai sunt locuri decat pana la Ramnicu Sarat si ca de acolo va trebui sa calatoresc in picioare. Primul impuls a fost sa nu-mi mai iau bilet si sa ma reintorc acasa. Dar gandul ca Dan ma astepta si ca nu ne-am vazut de aproape o luna m-a facut sa nu-mi urmez impulsul si sa-mi cumpar bilet, jumatate din drum cu loc si jumatate de drum in picioare. E Boboteaza si studentii si-au terminat vacanta, asa ca trenul este aglomerat . In sfarsit trec cele cateva ore cat dureaza calatoria si trenul se apropie incet, incet de Bucuresti, arzand de nerabdare il sun pe Dan sa ii spun ca in jumatate de ora voi fi in gara.
- Iubito, tocmai am fost sunat de la munca si azi nu ne putem vedea fiindca a intervenit ceva si trebuie sa fiu prezent acolo.
- Te rog spune-mi ca e o gluma, doar stiai ca ajung in aceasta dupa amiaza...
- Stiam , normal si te astept cu nerabdare. Mi-e dor si mie, doar stii...
- Si pana la ce ora va trebui sa stai la munca?
- Cel mai devreme pana pe la miezul noptii...
- Nu pot s a te astept atat...si-apoi la ora aia e noapte, ce sa fac atatea ore singura??? !!!
- Stiu iubito, dar spuneai ca ai o prietena in oras, suno si du-te la ea si noi ne vedem maine, te rog...
- Offf, atunci suna-ma maine,de dimineata si ne vedem...ii soptii simtind cum glasul imi devine sugrumat de lacrimile ce dadeau sa erupa.
- Nu pot dimineata, trebuie sa-mi conduc fata la aeroport... te sun dupa ce se imbarca in avion. Da iubito? Intelege si tu ca nu depinde de mine, altfel ai fi fost deja in bratele mele...
- Bine atunci, astept sa ma suni maine....
Am avut noroc , prietena mea era acasa, asa ca seara a trecut repede, avand atatea sa ne povestim.....A doua zi, la fel printre povesti si plimbari prin oras nici n-am observat ca s-a facut deja amiaza...
-Ama, nu ti se pare ca e totusi tarziu si prietenul asta al tau nu te mai suna...imi spuse prietena
- Da Dana, mai bine il sun eu sa vad despre ce e vorba.
- Abonatul nu este disponibil...
-O sa incerc mai tarziu sau mai bine ii trimit un mesaj. Uite ce i-am scris: -la ora 16:45, am tren spre casa, daca nu primesc nici un raspuns de la tine voi pleca cu el.
- Foarte bine ! Nu-mi place deloc situatia in care te-a pus tipul asta, Ama...
- Stiu, nici mie. Probabil exista o explicatie destul de simpla, n-are sens sa-mi fac acum ganduri din astea aiurite si sa il condamn inainte de a sti despre ce este vorba. Oricum sa stii ca este un om integru si de cuvant. Nu l-am vazut pana acum, in 3 luni de cand suntem impreuna , sa se dezica cu ceva. Numai si cate un gand urat despre el, ma face sa ma simt vinovata . Oricum e tarziu, e aproape ora 16:00, mai bine plec la gara, sa nu pierd trenul. Te sun maine sa-ti povestesc.
Am ajuns la gara, m-am urcat in tren si parca nu-mi venea s a cred ca tot acest drum pana la Bucuresti l-am facut degeaba, ca nu m-am intalnit cu Dan.Mii de ganduri imi framantau mintea, nimic nu mi se parea plauzibil, mi se parea o infamie insusi faptul ca gandeam asa. Priveam oamenii grabiti care se urcau in tren, cum isi luau la revedere de la cei ce ii condusesera la gara, doar eu eram singura. Deodata suna telefonul. Era Dan. Inima a inceput sa-mi bata cu putere.
-Da, unde esti Dane?
-Ce-i cu mesajul asta, asa autoritar?! Tu stii ce zi am avut astazi? Mi s-a stricat si masina, a trebuit sa imprumut masina de la munca si din cauza ta mi-am lasat copilul singur in aeroport, cand ti-am citit mesajul. Unde esti acum?
-In gara, trebuie sa plece trenul. Ce fac cobor, vii la gara, dupa mine?
-Asta numai tu o decizi. Nu iti pot eu spune daca sa cobori sau nu. Cobori doar daca vrei sa ne vedem si daca simti ceva pentru mine...
-De ce vorbesti asa? Daca nu aveam nimic ptr tine nu bateam atata drum sa ne vedem....
-Sa stii ca nu mi-a placut mesajul ce mi l-ai trimis...
-Dan, tocmai a plecat trenul din gara si eu sunt inca in el...
-Atunci asta e Ama, se pare ca ai decis si ca nu simti nimic pentru mine...
- De ce vorbesti asa, doar ma stii atat e bine...Uite cum facem, cobor la prima statie, la Ploiesti si ma reintorc cu urmatorul tren, te anunt la ce ora o sa ajung inapoi. E bine asa?
-Auzi ce intrebare, e perfect chiar, suna-ma si spune-mi la ce ora ajungi.
Priveam trenul cum ma ducea departe de cel ce imi furase efectiv inima si se pare ca si mintile, fiindca tocmai eram pe cale sa fac o mare nebunie. Afara deja incepuse a se lasa intunericul dar in suflet simteam o mare bucurie findca urma sa ma intalnesc pana la urma cu Dan.
- Auzi Dane, tu pe ce nume ma ai salvata in telefon?
Dupa o scurta pauza, mi-a raspuns.
- ...Ce intrebare, normal ca Ama. Vino incoace sa te sarut, ca mi-a fost un dor de tine...
- Ma cam doare burta, hai mai bine sa ascultam muzica Dane...ce muzica ai in calculator?
- Ai inregistrari la pian ! Hai s a le ascultam. Cine e Anca, vad ca ai o melodie intitulata Sonata pentru Anca?
- E o buna prietena de a mea, de acum cativa ani. Eu i-am compus-o in amintirea a ceea ce a fost frumos intre noi.
Si astfel ascultand acordurile unui pian a trecut noaptea.
Dimineata la cafea, in timp ce Dan era la dus, tot imi aparea in minte ezitarea ce a avut-o cand l-am intrebat de numele cu care m-a salvat in telefon,si atunci mi-au cazut ochii pe telefonul lui, ce se afla pe masa. Am ezitat pret d e cateva minute sa pun mana pe el, apoi mi-am spus ca in fond nu fac nimic rau, doar imi verific daca nu cumva incep sa am probleme cu intuitia. Cu maini tremurande iau telefonul si il deschid pe ultimele apeluri. In dreptul numarului meu nu aparea nici-un nume. Socata de aceasta, mintea deja a inceput sa lucreze febril si sa ma bombardeze cu zeci de intrebari in timp ce mainile, ce imi tremurau din ce in ce mai tare s-au dus fara de voie pe mesaje. Unde erau o multime de mesaje d e la Pisicuta mea. Nu stiu cum am luat telefonul meu si am salvat acel nr in telefonul meu, apoi am continuat sa citesc mesajele. Ochii citeau dar mintea deja nu mai era acolo. Simteam cum picioarele nu ma mai sustin de parca o imensa greutate ma apasa pe umeri. Tamplele si inima incepusera sa-mi bubuie intr-o cadenta ce nu o mai puteam controla. Si pe masura ce citeam si vedeam minciuna și tradarea ma simteam din ce in ce mai rau fizic.Un imens balast de ganduri ma inundara, de-a dreptul grotesti. Incercam sa le alung , voiam sa ma misc s a plec cat mai departe de acel telefon ce parca ma frigea dar ceva ma tintuise locului.
-Ce faci, imi umbli in telefon ?!
-Cine e pisicuta mea?
-Poate e fata mea,te-ai gandit la asta? Dar ce faci cu telefonul meu?
- Asta sa-mi fie singura crima si nu porti astfel de discutii cu fiica ta!
-Poate e o amica, dar nu aveai dreptul sa imi umbli in telefon!
-Atunci sa o sunam pe aceasta amica sa vedem ce are ea de spus despre toate astea !
Il priveam cum sta nemiscat, in timp ce mi-am scos telefonul din buzunar si am apelat acel numar.
-Alo, buna ziua doamna, as dori s a discutam despre Dan Ni....
In acel moment a incercat sa imi smulga telefonul din mana si dupa cateva secunde de lupta pentru telefon, lupta din care am iesit castigatoare, mi-am insfacat poseta de pe scaun si ca o furtuna am iesit pe usa. In strada, cand sa bag telefonul in geanta , am observat ca e inca deschis.
- Alo, mai sunteti la telefon?
- Da. M-am asezat jos, asa ca te rog sa-mi spui despre ce este vorba fiindca n-am auzit decat niste fosnituri si o usa trantita. Eu sunt prietena lui Dan, Anca si suntem impreuna de 5 ani. Dumneata cine esti?
- Eu sunt Ama si sunt cu Dan de 3 luni. Pana azi cand am descoperit, nr tau de telefon..
- Si deja ai reusit sa iti dai seama de toate miciunile lui dupa numai 3 luni, mie mi-au trebuit 5 ani si daca nu mai fi sunat acum nici nu aflam.
E lesne de imaginat ce a urmat. In jumatate de ora ne-am pus la curent cu toate minciunile celui de care amandoua eram indragostite, acolo in fata portii lui. Apoi am chemat un taxi si am luat trenul spre casa. Drumul spre casa mi s-a parut ca nu se mai sfarseste dar simteam cum devin tot mai usoara cu fiecare kilometru ce punea distanta intre mine si Dan.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin