Pașii făcuți in virtual se pierd in negura spațiului, nimic nu rămâne, contrar dictonului verba volant scripta manet....
Mă plimb prin amintiri, aici cândva am primit o floare, aici am plâns alături de un om, pe-aici pașii mi-au săltat cand sufletul mi-era inaripat de-o dragoste inățătoare. Privesc oamenii ce ma-nconjoară. Sunt aici !!! Ii strig, le spun pe nume, dar ...ceva s-a întâmplat...am dispărut în neant si nimeni nu mă vede. Am fost aicea lângă voi, am râs si ne-am spus povești în serile in care singurătatea ne-nconjura. Un soare ne-a încălzit pe toti.....vorbesc ...voi de ce nu –mi vorbiti???

De ce vă scriu? Nu fiindcă n-am ce face ci pentru că vreau să simt că mai exist, că n-am murit de tot ... Pe dinăuntru. Cum spunea si Andrei Plesu,, Scrisul nu e niciodataă o operatiune de ,,executie,, tehnica a unui proiect prealabil. Oricine a practicat, intensiv, exercitiul scrisului stie că el nu e punerea ( finală) in pagină a unei căutari, ci căutarea însăși,,
Pășesc si privesc in urmă...nimic nu a rămas...nu zăresc nici măcar o urmă a trecerii mele pe aici...Un simplu click și pașii facuți dispar....Pași fără urme...doar atât lăsăm....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin