nu imi place sa ma descriu.sa ne cunoastem si atunci vorbim pe parcurs alfati mai multe

Sunt foarte bine dotat, uitati dovada…
Nu, nu e nimic de genul asta, voiam doar sa va atrag atentia.
Contul acesta se adreseaza unei categorii foarte restranse de femei, zic eu. (Motiv pt. care nici nu m-as mira daca, timp de un an, n-as primi nici macar un singur msj.)
Ideea “sade” in felul urmator: viata asta de toate zilele este foarte complicata si solicitanta, asa incat, dupa ce termin cu serviciul si cu alte pasiuni si preocupari pe care le mai am eu (si sunt destule), raman foarte putine ocazii pt. curtari…si altele. Sunt tanar, nu vreau sa ma casatoresc, nu vreau complicatii, dar, in acelasi timp, apreciez foarte mult si compania femeilor. De aceea, caut genul de femeie simpatica, draguta, “neincorsetata” in inhibitii (varsta nu este importanta, atat timp cat nu vorbim despre minore sau despre femei de 48...49+ ani), care sa-si doreasca o relatie fara complicatii inutile. Aceasta nu inseamna o relatie bazata neaparat pe sex. Ci si una in care ne imprietenim, ne respectam, poate facem diferite lucruri impreuna, poate chiar ne dezvaluim unul altuia in cele mai intime detalii ale fiintei noastre (orice Dumnezeului ar insemna asta ) ). Dar o relatie pe care nu o vom colporta in randurile amicilor, in care nu ne intereseaza prea mult ce face partenerul cand nu e cu noi si in care ne angajam ca, la dorinta oricaruia dintre noi, sa putem oricand inceta, calmi, “contractul de colaborare amoroasa” (practic, asta si e ceea ce incheiem intr-un mod neoficial).
Poate vorbim de o noapte, poate vorbim de ani de zile impreuna (nu poti anticipa totul, iar asta e frumos), importanta este insa ideea ca putem redeveni , oricand vrem, ”liberi”. (Oarecum, pe principiul “visului american”: numai unii devin bogati si faimosi, insa raman toti tinuti in sah prin ideea ca exista posibilitatea de a li se intampla si lor.)
Cat despre fizicul meu: n-o sa spuna nimeni ca sunt o pocitanie.
Cat despre “mansarda”: n-o sa poata spune nimeni ca sunt inept, badaran, fara simtul umorului sau total lipsit de cultura; si nici nu fac parte din categoria oamenilor care, odata cu largirea -mai mare sau mai mica- a constiintei de sine si, mai ales, a constiintei lumii exterioare, devin blazati, deprima(n)ti, cinici.
Cat despre potentialele partenere (deja imi inchipui ca sunt mai multe, naivul de mine )…ei bine, am standardele mele (caci pasul asta nu-l fac nicidecum din disperare), dar expun doar conditiile sine qua non: aspect fizic placut si o constitutie nu foarte slaba, absenta bolilor contagioase si igiena corespunzatoare.
Unii dintre cei 2-3 oameni care poate ajung cu lectura pana aici (din 2-3, doi fiind eu si cu emoticonu’ asta ), ar putea sa zica: “dom’le, ceea ce propui dumitale acilea e foarte imatur, imoral tipic barbatilor ce se tem de angajamente si fustangiilor!” Nu ma justific, persoana, probabil, n-ar intelege. Dar, in sistemul meu de valori, nu-i deloc asa; si nu sunt nici un “anomic” stricat. Cum e dreptul altora sa priveasca relatiile dintre un barbat si o femeie ca intr-un basm sau ca intr-un film artistic siropos , si si-o iau in freza, este si dreptul meu de a privi dragosteas sub forma de instantanee. N-am posibilitatea, in momentul asta cel putin, sa asist la derularea intregului film, ma concentrez deocamdata asupra partilor bune. Adica, daca am o ratiune, de ce sa nu o folosesc ca sa-mi simplific viata, alegand tipul asta de relatie?
PS: in general, astept sa fiu contactat, fiindca, daca eu contactez pe cineva, asta ar implica in mintea respectivei faptul ca o consider susceptibila de a-mi accepta propunerea ce reiese din descriere. Si nu vreau sa jignesc involuntar pe nimeni care are altfel de precepte morale.

Un barbat singur, educat, civilizat care stie sa respecte, sa protejeze si sa iubeasca o femeie.

Mai mult decat o prietenie... mai putin decat o relatie. Totul sta in comunicarea dintre noi.