Sunt doar un copac nedescoperit, poate al tau de sprijin, dar lipsit de salbatice flori. Inradacinat pe curcubeul vag al vietii, mi-e sufletul viu, prelins de dor, bogat in culori. Stau demult de placere la margine de drum si-mi astept randul, o data cu implinirea. Petalele-mi launtrice-s sensibile din florile, inca vii si-mi caut mut, la nesfarsit iubirea.! As vrea sa fii tu, intradevar, cea care se agata de fericirea crengilor mele, inverzite. M-am dat deja de gol, dar ma simt super in zborul meu razant, dovedit aici in cuvinte.