In anii '60 prin lagărele comunismului se practică așa numita "privișca". Cică s-ar traduce ca un fel de te obișnui cu ceva. Era o metoda învățată de la agenții NKVD ului. Deținutul politic se scotea din carceră, se ducea în fața plutonului de execuție, se lega la ochi, auzea "pregătiți arma, ochiți, foc!". Auzea armele trăgând. Era secunda dinaintea morții. Acea clipă groaznică. Dar nu murea, pentru că se trăgea in aer. Era o metoda de terminare psihică a deținutului. O metodă care se repeta. Niciodată nu știai când vor trage cu adevărat în tine. O cruzime.

De ce am inceput așa? Pentru că există multe metode de tortura care seamănă cu "privișca". Nu în lagărele comunismului, nu în închisori, ci în banalul cotidian. Este ca acea sabie imensa agățată de un fir de păr de cal, deasupra scaunului de domnie a lui Damocles.

Una dintre metodele de tortură demne de privișca este neiubirea. Nu ură, ci neiubire. Nu este opusul iubirii, nu este sinonimă cu nepăsarea, nu are niciun corespondent în paletarul standard de sentimente. Ci este muuult mai perfidă. Este cea mai mare minciună dintr-o relație. Oricare ar fi tipul de relație: prieten- prieten, iubit-iubita, soț-soție, chiar și parinte-copil. Din păcate nu o conștientizăm decât foarte târziu când ești deja în malaxorul ei.

Când se întâmplă? Cum se manifestă? Pai neiubirea are o grămadă de fețe și toate duc spre senzația că relația se poate termina in orice clipă. Din senin. Din nimic. Zero predictibilitate. Privișca!

Neiubirea este când ești criticat permanent pentru orice. Știi că ești un om care face o grămadă de lucruri la care unii nici nu visează. Cu toate astea ești depreciat, devalorizat sistematic.

Neiubirea este și suma nemulțumirilor eterne, cu tăceri și boturi puse, in loc de dialog direct. Este doza de nefericire zilnică, picătura care ți-e administrată cu zâmbetul pe buze. Sau a controlului total sub deviza "grijei". Acea mani****re care îți este livrata ca dorința de a te ajuta sa fii mai bun decât ești. Pentru că pentru el/ea nu ești niciodată suficient de bun.

Neiubirea se materializează perfect in minunatul Cald-Rece, explicat printr-un simplu "așa sunt eu". Deși pentru "așa sunt eu", tot TU ești vinovat.

Dubla măsură, paiul din ochiul celuilalt, schimbarea constantă a regulilor in timpul jocului fac parte din paleta Neiubirii.

Neiubirea este si atunci când nu ai voie să ceva...orice. Să vorbești, sa faci ca iepurașul, să cânți, să râzi sau să îmbrățișezi, sa sari într-un picior, sa te strâmbi, sa te alinți. Nu poți vorbi despre ceea ce simți – sunt lucruri neimportante. Nu poți cere nimic, pentru că ești "needy". Nu poți să contezi pe căldură omului de langa tine.

Neiubirea este și atunci când visele tale nu contează. Sunt privite cu benignă indiferență. Ele se iau într-un calcul probabilistic și atunci doar trecând printr-un lung șir de condiționări egolatre.

Neiubirea este și atunci când ești certat pentru orice mult prea tare, deși nu ai făcut mare brânză, dar brânză pe care ai făcut-o este totală în ochii ce te neiubesc. Declanșează Armagedonul. Este transformarea picăturii in Potop biblic.

Nu ești lăudat pentru nimic. De fapt atunci ești total nevalidat. Iar ceea ce ai gătit tu, de exemplu, deși ai gătit cu drag, persoana apropiată va mânca fără a spune nimic. Și nu-ți va aprecia efortul pe care îl depui...este doar un blid de mâncare, ce mare chestie ai făcut?

Neiubirea- este atunci când când ești "enervant, deranjant, vorbești doar aberații" și trebuie să stai doar într-un colț și să taci. Și nu ai voie să te opui. Pentru că ți se răspunde "nu-ți convine, altul/alta".

Când îi pare rău pentru banii cheltuiți pe cadoul de ziua ta și îți spune "ohooo...la cat a costat!" – este neiubire.

Nu este ură! Dar uneori este mult mai rău decât ura. De ce? Pentru că neiubirea îl face pe om să fie timid, ciudat, urât și mereu încordat; el mereu se teme să strice totul, să împiedice, să enerveze. Îl transformă în ceva urât, ceva ce nu a fost vreodată.

Și nu ai ce face în această situație, trebuie sa evadezi sau doar să găsești forța să-ți strângi lucrurile și să pleci.

Alternativa e sa te metamorfozezi in ceva ce nu-ți va plăcea, ceva ce ai urât de când te știi, pentru că neiubirea te-a împuținat enorm. Este nevoie de o mare cantitate de iubire să îți revii. Iar tu nu ești decât un om, cu timp limitat.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin