După aproape 23 de ore de zbor ajung în București. Încă o ora și sunt acasă. Abia aștept. Bivolaru cu toată gașca lui de băutori din propriile lichide nu s-au integrat în absolut asa cum ma integrez eu în absolutul lenei din propriul hamac.
Sunt rupt de oboseala. Am nevoie de o cafea asap. Ma îndrept spre prima cafenea:
Eu(către doamna de la minibar ) : Bună dimineața. O cafea, va rog. Mare, neagra, tare și amară.
Ea: Sigur, domnu'.
Eu (spiritual nevoie mare) : Injectabila, dacă e posibil.
Ea (ochi speriați) : Domnu', noi nu servim droguri. Puteți întreba și pe șefu' dacă nu ma credeți.
Eu (ochii cât cepele) : Era o gluma, doamna.
Ea (vădit speriata):... Doar la ceașcă.
Lumea din jurul meu râde, eu ma scarpin în cap a pagubă... Încă o ora trebuie sa mai rezist.
Decolare, aterizare, taxi, întâlnire cu familia, luat animăluțele, mașină... ACASĂ!!!
Cald... Stau răscrăcit in hamac pe terasa, la umbra. Eu și cu mine moțăind. Perfect! Liniște... doar dracul de Mâțone ce torcea într-un mod indecent de tare, lucru confirmat și de catelusa S care mârâia periodic, deranjată. Deodată, în spatele meu se aude:
- Ați auzit de a doua venire a lui Hristos?
Era sa fac infarct. Prima reacție e sa sar ca muscat de șarpe. Dar lenea și toată starea de bine a statului în hamac sunt prea puternice. În loc sa sar ca apucatul, întorc capul către ei și intredeschid un ochi, zicând cea mai tâmpită replica la situația de față:
- Întru totul de acord. Dar voi ați auzit de capitolul II, art 44 din Constituția României, despre dreptul la proprietate privata?
-...!?
- Aici este proprietatea mea. Și chiar dacă poarta sta larg căscată, nu înseamnă că intra cine vrea, ca Vodă prin loboda. Frumos ar fi fost sa strigați, șuierati, urlați înainte de a intra.
-... !?
Ma întorc spre ei și ii privesc. Ea un fel de milf, proaspăt pocăită, prospețimea magdalenizării se vedea in licăririle din ochi și cochetăria purtării esarfelor (obligatorii la toate credincioasele). El un bătrânel străveziu, cu privirea îndreptată în sus, clipind neobișnuit de des. Freaky... Parca i se zbăteau ochii
- Cum mama dracului m-ati găsit și aici în mijlocul pădurii? întreb eu mai mult mirat decât nervos.
- Tot pământul e al lui Hristos! îmi zice el luminat ca a găsit o scuza întrării în curte.
- De acord, deci nu al vostru. Asa ca va poftesc afara.
- Toți suntem copiii lui! proclama moșulică, ridicând teatral un braț.
- Hristos nu a avut copii și va sugerez sa nu mai citiți balivernele lui Dan Brown.
Bratul ridicat cade dezarmat, Biblia se închide, moșulică bodogănește ceva despre cum am sa ard in focurile Gheenei, milf-ul zâmbește candid pe sub gene și face stanga-mprejur, eu îmi reiau poziția de trântor absolut.
Sunt oarecum îngrijorat. Nu de intrarea celor doi. Cum mă-sa? Am patru putori de caini la poartă, o cățelușă care doarme cu mine în hamac și o mâță enervant de torcătoare. Și nici măcar unul dintre ei nu a dat vreun semn când veniră aia doi? De unde trag concluzia ca păcatul capital numit lene exista în toată vietatea pământului. Asa nu se mai poate... Toată lumea de-amu înainte, shabu-shabu!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin