Exact asa este... Un prieten de o viata, cat o viata. Si nu vorbesc de unul imaginar, asa cum unii dintre noi poate au avut sau chiar au, in continuare. De cand am inceput sa apreciez muzica, sa inteleg eu asa cam cum e cu sunetele acelea miraculoase, cam de pe la 4 ani... Cand ascultam Rigoletto, cu nasul lipit de geam, uitandu-ma cu jind la copiii care se jucau in zapada. Carantina, pojar... Intr-o familie de melomani inraiti, bunicii. Si plangand, nu pentru ca nu aveam parte de un sanius, ca ceilalti... Doar pentru ca, nestiind pe atunci libretul, ajunsesem in momentul in care el, Rigoletto, isi plangea fiica moarta. Bunica mi-a povestit mai tarziu, peste ani. Muzica lui Verdi ma urmareste mereu. Si nu numai.
Nu stiu de ce am inceput asa, poate pentru ca eu nu am prieteni imaginari... Ei au existat si exista fara sa ne fi vazut vreodata. Am o sumedenie... Si sunt tare mandra de asta.
Unul dintre ei, a plecat azi, pe lungul drum al gloriei... Acolo, in stele. Am plans, din admiratie pana peste poate. Si recunostinta...
Poate ca sunt de moda veche, nu imi pasa. Stiu doar ca atunci cand am iubit, l-am ascultat pe El. Cand am fost trista, la fel... Fericirea mi-a dat tarcoale, tot cu El. Si in toate evenimentele vietii, i-am simtit prezenta. Un artist complet, cu o voce profunda... Un armean ajuns la Paris si recunoscut abia dupa ce a cucerit America... Stea in Franta adoptiva, Europa si apoi toata lumea.
Cine a fost? Gasim pe Google... Eu am vrut doar sa scriu despre ce am simtit... Si ce voi simti, intotdeauna, cand il voi asculta... Si-mi va fi aproape.
Charles Aznavour... Drum bun, prieten drag... Si te iubesc!
https://youtu.be/nK9H2owUQQ8?list=RDnK9H … p;t=8
https://youtu.be/hRtecLKwYuA?t=4
https://youtu.be/vkL6bEpi9x0?t=3o:-)

By Mun(adică eu)

Moderatori angel_angel39 Galateea admin