Obișnuiam să fiu un visător, dar m-am trezit la realitate. Visam cum eram fericit și zâmbeam în timp ce ne țineam de mână și ne plimbam impreună. Era o zi perfectă pentru că tu erai lumea mea. Te luam in brațe si te sărutam, te mângâiam cu atingerile mele, iar ochii tăi, erau mai frumoși ca cerul. Te prețuiam mai mult decat propria viață, pentru că viața mea fără tine, iși pierdea rostul. Obișnuiam să fim impreună zi de zi, obișnuiam să nu avem secrete, pentru că ne cunoșteam unul pe celălalt. Simțeam cand ceva te supără, si mă intristam si eu. Simțeam si bucuria ta, de fiecare dată cand făceam un gest frumos pentru tine. Eram de nedespărțit, nu ne păsa prea mult de restul lumii, ci doar de fericirea noastră, dar nu intr-un mod egoist. Și totuși, in lumea asta materială, eram două suflete ce pluteau intr-o mare a iubirii. O iubire sinceră, pură, și infinită.