Bulă, Dumnezeu și viitura
Satul lui Bulă era amenințat de viitură. Toată lumea alerga disperată să-și salveze bunurile și pe ei înșiși din calea prăpădului, numai Bulă, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întreabă:
– Ce faci, Bula? Nu vezi că vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!
– Nici nu mă gândesc! Eu stau aici cuminte, că mă salvează Dumnezeu…
Zis și făcut. Vin șuvoaiele peste sat. Bulă, se urcă pe acoperișul casei și stă și așteaptă. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barcă de salvare.
– Ce faci, Bulă, acolo sus? Sari în barcă, că ai să te îneci!
– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare și puternic și mă va salva!
– Treaba ta!
Mai stă ce mai stă, trece și cea de-a doua barcă pe lângă el.
– Hai, Bulă, sari în barcă și salvează-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare și mă vă salva!
– Mă, Bula, ești nebun, hai odată, că te ia apa!
– Nu!
Pleacă și a doua barcă. La cea de a treia barcă, povestea se repetă.
Apoi, Bulă moare înecat și ajunge în Rai. Ajuns la porțile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere și cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu.
– Pai bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… îți dau toată încrederea mea și tu mă lași să mor?!?
– Cum ziceai că te cheamă? întreabă Dumnezeu.
– Bulă.
Caută Dumnezeu în registrul lui și găsește numele lui Bulă.
– Mai, Bulă, nu știu cum să-ți spun… dar la mine aici scrie că ți-am trimis trei bărci!