Cititorule grabit, nu trebuie sa citesti toate blogurile, daca ai citit nu e ,,musai’’ sa si comentezi, daca o faci e bine sa stii ca imi plac glumele dar acum nu am chef de caterinca…

Abia iesit din spital porni cu pasi usor sovaielnici spre parc, simtea ca are nevoie de o plimbare, pur si simplu dorea sa admire natura (inclusiv cea umana ,,bien sur’’). ,,Hai Nicky urca in masina sa te duc acasa ca ma omoara nasa’’…,,Vreau sa ma plimb putin prin parc si dupa aia mergem’’…,,Tu esti intreg la cap, tu nu vezi ca abia te misti?’’…Simtea ca-i ,,arde buza’’ dupa o tigara, zambi, daca a reusit el sa le pacaleasca pe asistentele din spital si sa ,,pipeze’’ cu ele pe balcon, hmmm, de ce nu…,,Merg, dar imi dai o tigara’’…,,Varu, cat e gluma-i panarama, vrei sa te iau pe sus si sa te bag cu forta in masina?’’…Calcula sansele si-i dadu cu minus, uff, isi spuse in gand, uneori mai si pierzi…,,Bine ,,bai caisa’’, hai ca merg, dar sun-o tu pe mama si spunei ca mai intarziem nitel, ma plimbi un pic sa mai vad si eu orasul, e bine asa?’’ Orasul era la fel, aceeasi lume pestrita intr-o continua goana dupa, nici ei nu stiu dupa ce. Ajunsi aproape de sensul giratoriu simti cum privirea-i este atrasa ca un magnet, o silueta zvelta imbracata complet in negru pasea aproape ireal pe trotuar…,,Incetineste te rog’’…Simtea ceva nedefinit, sigur o cunostea pe acea femeie, dar de unde, de cand??...,,Varu’ , se vede treaba ca te-ai ,,bolunzat’’ in spital, te uiti dupa ,,babaciuni’’, asta are peste 70, e cam de-o seama cu mama si cu nasa’’…,,O cunosti? ‘’…,,Sta p’aici prin cartier, e dusa rau saraca, am auzit ca i-a murit baiatul intr-un accident banal acum 2-3 ani’’…

Pregatirile pentru sarbatorile de iarna l-au prins, ca pe multi altii (chiar prea multi dupa parerea lui) intr-un hipermagazin, nu apucase sa faca prea multe cumparaturi, privea usor ingrozit la randurile interminabile de la casele de marcat, nu stia daca sa continue sau sa renunte, apoi o zari, aceeasi silueta in negru ce parea ca pluteste…Renunta la cumparaturi si iesi la aer. Aprinse o tigara si astepta, nici el nu stia ce…A urmarit-o de la distanta, ca un hot sau un sot inselat, cand a vazut-o intrand la nr.10 sc,C a simtit cum o gheara-i strapunge pieptul, amintiri si simtaminte contradictorii il invadau…Nu stie cum a ajuns acasa, a cautat pa net infor**** (oofff, acelasi net care ne ,,domina’’ vietile), nu a gasit mare lucru…

24 decembrie…Sta ca un prost si se uita la ,,lista de administratie’’, Ionescu Silvia, o persoana, etc. Stie ca este acasa, a vazut lumini in apartament, dar totusi nu primeste colindatori…Renunta, nu are curaj sa urce si sa sune la usa, poate este mai bine asa, ofera buchetul de flori si sacosa cu cadouri unor copii…

31 decembrie…Anul acesta va merge in centru, va bea sampanie, va savura cocertul si focul de artificii, ce frumoasa este viata, grea dar adevarata…Pasii il aduc, nici el nu stie cum la scara C a acelui bloc, era in traseul meu spre centru, isi spune in gand…Sunt lucruri pe care le faci pur si simplu, fara sa gandesti, le faci si gata...Aduna 4 copii care urau cu sarg, le da cate 5 lei si, cu un ,,buhai’’ 2 clopotei si o ,,toba’’ bate in usa si, fara a mai astepta ca aceasta sa se deschida, incepe sa ure :
,,Si acum in plina noapte cand placintele sunt coapte, si-aburesc usor pe masa ca la mama noastr-acasa, iar paharele sunt pline cu pocale si rubine, am ajuns la dumneavoastra sa spunem urarea noastra…Si ura, si dai ,,hai-hai’’Asa cum urau ei odata…La strofa a treia déjà avea acompaniement, la sfarsit, cand a incheiat cu ,,la multi ani cu sanatate’’si a revenit la realitate, peisajul era cu totul altul…Cativa vecini deschisesera usile si participasera la uratura, usa apartamentului 10 era larg deschisa iar in prag o femeie ce-i amintea fizic de Olga Tudorache si Irene Papas impartea dulciuri copiilor…,,Ne vedem mai tarziu’’ spuse ea vecinelor…,,Te rog, intra’’…,,Doamna, eu’’…,,Doamna???’’ Simti privirea aceea …,,Nu mai sunt mama Silvia???’’…
A intrat cu sfiala in apartament, amintiri din adolescenta atat de plina de peripetii si de intamplari placute-i navalesc in suflet, mama Silvia, cu silueta ei de fosta voleibalista il domina, scoate din sertare albume cu fotografii, diplome si, bineinteles, preferata lui, dulceata de cirese albe cu sammburi de caisa…,,Bai caisa, iti amintesti?’’…,,Uite, aici erati la munte, aici cand ati organizat spectacolele alea, cum va spunati, Nichita, Adrian si Marin, doar tu ai mai ramas, tu ai fost mereu mai boem, opaa, uite aici la majoratul lui Adi, ce voleibaliste de la juniori am invitat eu si cum stateati voi ca scaunele’’… O imbratiseaza tacut, nu stie ce sa-i spuna, tu ce ai putea sa-i spui unei mame care si-a pierdut fiul ??? Sosirea celor 2 vecine care anunta plecarea la slujba de nou an de la biserica il scoate din impas…,,Daca nu vrei sa mergi cu noi la biserica poti reveni mai tarziu, esti bine primit sa stii, avem si noi sampanie si prajituri, poate facem o canasta, stiu ca-ti place’’…Se scuza ,,elegant’’ si coboara grabit in strada…,,Doamne, ce simt al umorului ai, zau asa, ti-am cerut sa nu ma lasi singur de revelion, si TU, imi trimiti 3 ,,stafidite’’???
Cat valoreaza o viata? O viata de copil valoreaza mai mult decat cea a unei mame? O viata a unui tanar de 20 de ani valoreaza mai mult decat a unui om matur de 50 de ani? Dar decat a unui batran de 70 de ani? O viata este o viata, de ce nu s-a inventat (omologat) o unitate de masura pentru viata? Nu, nu etatea, varsta sau cum vreti sa-i spuneti, ,,ceva’’ care sa arate cat a trait cu adevarat omul respectiv…Stiu, e complicat…

https://youtu.be/n1hl6hc0iCA

Moderatori angel_angel39 Galateea admin