Noaptea in care a murit ceva in mine…
Amintirile vin navala peste mine. Da, imi placea ploaia, o iubeam, zburdam cu bicicleta printre stropi…Sau pur si simplu ma plimbam…
Acum e altceva, ploaia rece ma biciuie peste fata, o simt cum imi patrunde in suflet. Hrrashti, cazmaua musca din pamantul tare, am ales un loc sub visini, chiar in apropierea magnoliei ce a refuzat sa ,,se prinda’’. Ciudat, este prima planta care ,,nu ma asculta’’, daca nici acum…
Merge greu, e noapte, e frig si umezeala ma seaca. Trag o dusca din sticla cu rachiu…Ma scutur ca un cal naravas si continui…Nu observ lumina girofarului dar un ,,tipat’’scurt al sirenei ma face sa tresar. Merg la gard si le explic politistilor vigilenti ,,natura’’ muncii mele. M-au recunoscut, in fond eu sunt ,,tata’’ ranitilor din cartier, indiferent ca sunt batrani, copii cu handicap, boschetari sau animale ranite…
Am obosit, ma asez in leagan si-mi aprind o tigara…
Cat sa fi trecut, 5 ani? Daa, parca 5…Am auzit un geamat infundat, am dat ,,gardul viu’’ intr-o parte si am vazut un caine zdrenturos (mi-a amintit instant de poezia lui Arghezi) prins cu gatul si o labuta din fata intr-un lat din sarma. Am incercat sa-l eliberez dar era atat de speriat incat m-a muscat. Nu m-am suparat, i-am vorbit si l-am mangaiat, m-am uitat in ochii lui negri ca doi taciuni si l-am ,,convins’’, am ramas prieteni, dar labuta nu am putut sa i-o salvez. L-am numit Trepied. Acum il asez cu grija in groapa prospat sapata, l-am invelit intr-un cearsaf alb iar in dreptul labutei retezate o asez pe Gutuie. Acum un an am gasit 3 pisoi mici aruncati la tomberon, Lisa (cateaua mea cea frumoasa si desteapta )i-a adoptat imediat, mai mare hazul sa fi vazut cum ii spala de zor. Dupa ce am reusit sa-i pun pe picioare i-a acceptat si Trepied, erau o gasca ciudata…O lacrima imi scapa pe obraz, ce bine ca ploua, ca si cum ar putea vedea cineva, da, si baietii plang cateodata…
Am terminat, intru la caldura. Curios, Lisa se fereste de mine iar Tomita si Grisu se ascund, ca si cum eu sunt vinovat ca surioara lor nu mai este. Sau poate sunt, cine poate sti. Am fugit din spital in noaptea aceea, a doua zi urma sa ma opereze, si m-am ,,cuibarit’’ langa ei, a fost o noapte din acelea cu cosmaruri si fantasme, cine a trait asa ceva stie despre ce vorbesc…M-am intors la spital, am refuzat operatia si in 2 zile mi-am revenit, doctorii se mirau cat de bune sunt analizele si…mai bine nu mai spun.
Totul se plateste in viata, daca nu stiati va spun eu, in ziua cand m-am externat au murit dragii mei prieteni necuvantatori…Un preot mi-a spus cu ani in urma ca animalele nu au suflet, sa mori tu, asa o fi oare???
Imi aduc aminte de o poezie, asta…

https://youtu.be/SWFgoUJUizQ

Moderatori angel_angel39 Galateea admin