Viata celor care locuiesc la bloc este diferita, in multe privinte, de viata celor care locuiesc la casa, in special daca aceasta casa se afla la tara. Ne putem imagina un barbat singur, de varsta a doua spre a treia, care locuieste intr-un apartament confortabil de bloc, intr-un oras mare. Viata lui balanseaza intre un serviciu devenit rutina si timpul liber de dupa serviciu si week-end-urile in care omul se gospodareste cum poate, se odihneste mult, se invarte prin casa intre televizor si internet, uneori iasa in oras unde se intalneste cu persoane cu care socializeaza si incepe sa priveasca spre viitorul nu foarte indepartat cand se va pensiona. A renuntat la planurile sale de alta-data, doctoratul pe care l-a inceput acum multi ani, infiintarea unei firme din care sa se imbogateasca, intratul in politica pentru a conduce masele sau scrierea unui roman de mare rezonanta. Este un locuitor de bloc ereditar, adica de cand se stie a locuit doar la bloc, tot la bloc au locuit si parintii si chiar si bunicii la un moment dat. Are multe cunostinte care locuiesc la casa si uneori este invitat la acestia, participa la discutii despre cum se face vinul, tuica, puzderia de conserve, cum se cresc legumele si fructele in curtea din spate si multe altele, dar in general doar asculta caci nu-l intereseaza prea mult subiectul si lauda, cateodata doar din politete, produsele de casa.
La inceput au schimbat doar cateva mesaje pe internet, apoi cateva poze. O doamna singura, foarte serioasa, profesoara de romana, locuieste la tara dar nu foarte departe, intr-o zona frumoasa, la o ora si ceva de mers cu masina. E interesata de o relatie de lunga durata, daca se mai poate discuta despre asa ceva la o anumita varsta. Convin sa se vada la doamna profesoara acasa, la tara, sambata. Omul de la bloc se imbraca casual, cu multa atentie, spala masina, cumpara o sticla de sampanie scumpa si dulciuri deosebite. Flori nu mai cumpara deaorece a vazut in poze o multime de flori in curtea doamnei profesoare. Drumul serpuieste printre dealuri line si palcuri de copaci cu frunzele ruginii. E toamna. Isi imagineaza o intalnire romantica, intr-o atmosfera pastorala in curtea cu gazon tuns ingrijit si aleea strajuita de trandafiri cu flori tarzii, asa cum a vazut in poze, soarele stralucitor de amiaza si umbrele lungi care se vor intinde treptat peste intreaga curte. Este un om cu experienta de viata si nu isi face mari iluzii dar totusi spera la o zi, poate si o noapte cat se poate de placute.
Doamna profesoara il asteapta in fata portii. Arata foarte bine, mai bine decat in poze, usor corpolenta, dar totusi zvelta, imbracata simplu, lejer dar cu mult bun gust. Omul de la bloc isi trage putin burta ca sa arate mai suplu si coboara din masina. E curios ce impresie a facut in primele secunde. Isi dau mana si intra in curte. La doamna profesoara acasa e placut si foarte curat, totul e ingrijit, intim, asa cum isi imaginase vazand pozele pe net. In mijlocul curtii ii asteapta o masuta si doua scaune de gradina, cafeluta abureste in ibric, cateva felii de cozonac de casa sunt asezate pe o farfurioara iar afinata e intr-un clondir micut si delicat. Ceea ce strica armonia peisajului sunt cei cativa saci de plastic umpluti cu vinete, gogosari si alte legume, sprijiniti de peretele bucatariei de vara. Doamna profesoara ii explica ce s-a intamplat si anume ca, in acea dimineata, varul ei, care e sofer de autobuz, i-a adus legumele pentru zacusca. Nu stia nici ea precis cand i le va aduce. Ar fi trebuit sa-l sune pe omul de la bloc si sa contramandeze intalnirea dar era prea tarziu, el fiind deja pe drum la acea ora. Pe de alta parte, doamna profesoara va trebui sa se apuce de treaba pana cand legumele sunt inca proaspete, mai ales ca maine e duminica si nu se lucreaza. Oare ar putea sa o ajute? Doamna profesoara este o femeie placuta, plina de energie si vrednicie. Mai intai va trebui sa incinga bine focul pe gratarul din fundul curtii unde vor coace legumele. Doamna profesoara intra in bucataria de vara si se intoarce imbracata intr-un trening mai vechi si ghete in piciare. Pantalonii bej si pantofii din piele intoarsa ai oaspetelui sunt incompatibili cu procesul de pregatire a unei retete de zacusca. Omul de la bloc primeste un halat de bumbac bleu care miroase putin a mucegai si cizme de cauciuc. Doar in halat, fara pantaloni, cu cizmele in picioare, omul isi da seama ca si-a schimbat complet look-ul la care tinuse pana atunci. De cand lumea, focul il fac barbatii. De data aceasta insa focul nu se aprinde, poate lemnele sunt ude, sau verzi. Sufla din rasputeri in hartia de ziar peste care a pus cateva aschii de lemn si i-a dat foc. Ameteste, cat pe-aci sa cada jos. Fumul i-a intrat in gura si plamani, tuseste. Si cand te gandesti ca dimineata s-a parfumat cu cel mai bun parfum al sau. In sfarsit focul e atatat, aduce cu carca sacul cu vinete si incepe sa le aseze pe gratar. Doamna profesoara spala borcanele. Zacusca e gata seara tarziu. Omul de la bloc e rupt de oboseala, iar incep sa-l doara salele si e inghetat, deoarece toamna serile sunt foarte reci. Unde sa mai plece la ora asta?. Isi imagineaza un dus fierbinte si un asternut aromat in care poate ca nu se va culca singur. Asa ceva insa nu se poate, sunt vecinii care abia asteapta sa vada ce face doamna profesoara. Va trebui sa se culce la pensiunea din capatul ulitei si ar fi bine sa mute si masina acolo ca sa nu iasa vorbe in sat. Maine e duminica, doamna profesoara se va duce la utrenie, apoi o sa-l invite la masa pe parintele cu doamna preoteasa. E prea mult. Omul de la bloc face un ultim efort de vointa, gaseste un motiv credibil si isi ia ramas bun de la distinsa doamna, cu promisiuni de revedere, la o data pe care o vor stabili ulterior, de comun acord.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin