Vestea a cazut ca un traznet asupra intregii comunitati. Si apoi, inca multe zile si chiar saptamani, intalnindu-se unii cu altii, intamplator sau nu, oamenii inca mai discutau despre tragicul eveniment si mai scormoneau in amanunte si detalii aflate in fel si chip, pe diferite cai. Prea multe lucruri nu se stiau. S-a aruncat in gol de pe acoperisul propriei case si a murit pe loc izbindu-se de caldaramul aleii din curte. Ambulanta a venit imediat doar ca sa constate decesul si sa transporte cadavrul la spital.
Era o mare personalitate a orasului, avea afaceri in mai toate domeniile. Imi amintesc de prima sa firma specializata in transporturi. Un inceput modest. Apoi firma s-a dezvoltat. A investit in comert cu masini, piese, a deschis un service, apoi o clinica medicala, apoi cateva farmacii, un hotel. Apoi am pierdut sirul afacerilor sale pentru ca oricum nu l-am intalnit niciodata personal dar, vrand-nevrand am asistat la discutii despre aceste afaceri. Unii il admirau pentru spiritul intreprinzator, pentru sutele de locuri de munca oferite comunitatii. Altii il invidiau si ii cautau in acelasi timp compania sau prietenia chiar, altii il dusmaneau, mai ales unii dintre cei ce lucrau pentru el. Altii erau indiferenti si il ignorau convinsi de superioritatea lor intelectuala, de bucuriile spirituale de care se bucura ei, adica cei initiati in de-ale culturii, el nefiind cu siguranta unul de-al lor.
Sinucigasii nu se bucura de slujba religioasa din partea bisericii, in cel mai bun caz de una in format simplificat, savarsita la groapa, cu un singur preot. Iar groapa se face undeva la marginea cimitirului sau chiar in afara acestuia. Nu e voie nici sa se traga clopotele. Biserica ia in considerare faptul ca cel care isi pune singur capat zilelor nu se mai poate intalni cu Dumnezeu, pentru ca el singur, prin decizia lui se desparte de cel ce i-a dat viata spirituala ca pe un dar si atunci slujba inmormantarii, care are ca scop tocmai reuniunea sufletului cu Dumnezeu isi pierde sensul. De data aceasta insa slujba a fost oficiata de un sobor de preoti, in cea mai veche si vestita biserica in curtea careia a si fost inmormantat in prezenta unui foarte mare numar de oameni. Dar sufletul? Intr-adevar, s-au rugat pentru el cu ravna si convingere, dar oare au fost si auziti?
Chiar daca nu m-am intalnit niciodata cu el, in schimb cu afacerile sale si cu cei ce lucrau pentru el m-am intersectat de cateva ori. Fie ca am calatorit cu un autobuz apartinand firmei sale de transport, fie ca am cumparat ceva de la una din farmaciile sale sau o piesa de la un magazin auto care ii apartinea, de fiecare data am fost surprins de raceala pe care o emanau acei oameni, de privirea lor indecenta si aroganta pe care atunci am considerat-o doar o lipsa de educatie si politete. Uneori raceala mi se transmitea si mie impreuna cu un vag miros de beci, de pivnita cu pamant pe jos, de tenebre. Sau doar mi se parea. Ciudat era si faptul ca multi dintre colaboratorii sai s-au sinucis, e adevarat ca in decursul a mai multi ani. Mai tarziu s-a aflat ca majoritatea angajatilor isi ipotecasera locuintele in favoarea lui, in calitate de garantii diverse. Apoi un prieten mi-a povestit cum a adus impreuna cu el primele camioane, vechi, de undeva din Europa. Stia si in ce an s-a intamplat. De atunci si pana la sinucidere au trecut exact douazecisipatru de ani. Tot atat a trait si Faust dupa ce a semnat cu sangele sau pactul cu Mefisto, prin care si-a vandut sufletul.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin