Vestea pe care o primim, prin care ne este anuntat un deces este, desigur, una foarte trista. Nu ma refer la un deces in intimitatea familiei, a unui prieten foarte apropiat ci la rude de gradul doi sau trei, cu care nu ai avut legaturi foarte stranse si nu v-ati mai vazut de mult, fosti colegi, vecini sau cunostinte si lista poate continua. In acel moment se declanseaza in constiinta noastra un val de emotii si ganduri specifice doar acestui eveniment. Emotiile si gandurile ne nepadesc intr-o ordine arbitrara asa incat este greu sa stabilesti o anumita succesiune sau prioritate caci acestea, emotiile si gandurile, se incaleca, se fragmenteaza, apoi revin dar sub alta forma sau asociere de idei. Desigur, rolul cumpanitor in declansarea si dinamica acestora este determinat de defunctul insusi, mai exact de relatia pe care ai avut-o cu acesta. Uneori constati ca mai intai de toate te intereseaza cauza decesului, in subconstient fiind curios sa stii daca nu cumva te paste si pe tine aceeasi primejdie. Daca a avut loc un accident rutier, brusc iti amintesti ca defunctul conducea prost, cu viteza mare si facea depasiri riscante, ceea ce tu nu faci, conduci precaut si regulamentar. Daca decesul s-a produs datorita unei boli, iti aduci aminte ca defunctul fuma, cam tragea la masea, manca multa carne rosie si in general nu ducea un fel de viata sanatos. Pe cale de consecinta, daca tu nu fumezi, nu bei si mananci cumpatat ai toate sansele sa nu te imbolnavesti de aceeasi boala. Sunt si multe boli provocate de stres, in special cele cardio-respiratorii. Iti aduci aminte atunci de viata zbuciumata a defunctului, falimentul firmei sale sau concedierea, dupa caz, divortul traumatic, impartirea bunurilor, situatii pe care tu nu le-ai trait sau le-ai trait cu o intensitate mai mica, sau ai avut puterea sa le ignori. Privind lucrurile in aceasta lumina aflarea vestii decesului genereaza emotii pozitive fiind o confirmare a stilului tau de viata sanatos care iti permite sa partipi tu la inmormantarea persoanei respective si nu invers.
Orice deces, in afara laturii emotionale are si o componenta juridica si administrativa care de cele mai multe ori nu te lasa indiferent. Esti curios sa stii, chiar daca nu in detaliu, cam ce avere a ramas de la defunct si daca a ramas ceva si, daca da, cum va fi ea distribuita dupa procedura succesiunii. Nefiind ruda apropiata iar testamentul neavand o putere juridica la noi, fiind deci strain de mostenire, nu poti sa te astepti sa beneficiezi de pe urma decesului, dar uneori viata celor ramasi poate fi semnificativ schimbata ceea ce poate fi interesant de stiut.
Apoi, in functie de gradul tau de apropiere de persoana decedata pe cand aceasta era in viata, in functie de timpul tau liber si de vremea de afara incepi sa te gandesti daca e potrivit sa te duci si la priveghi si la inmormantare sau doar la una dintre ele, sau la niciuna. Daca te hotaresti sa te duci, atunci incepi sa te gandesti cu ce te vei imbraca si cu cine ai putea sa te intalnesti la eveniment, dintre cunostintele comune cu defunctul. Mai ramane sa cumperi o coroana sau doar o jerba, dupa caz si sa te gandesti ce va fi scris pe panglica. Eventual: ,,Un ultim omagiu, de la….cutare, cutare’’ sau ,,Nu te vom uita niciodata…’’. De obicei exista texte gata pregatite, difera doar numele celui care plateste.
Mai exista insa si o latura mistica, uneori paranormala si tainica a decesului, a trecerii in nefiinta, a plecatului spre stele, spre o lume mai buna, mai dreapta, a plecatului dintre noi spre lacasul umbrelor. Formularile pot continua caci imaginatia oratorilor acestor evenimente nu are limite desi se refera la acelasi subiect, moartea. Se spune ca dupa moarte sufletul defunctului mai ramane pe pamant timp de patruzeci de zile, timp in care ii viziteaza pe unii dintre cei ramasi, poate pe cei apropiati sau pe cei dragi, nu se cunoaste cu exactitate. O face intr-un mod discret dar totusi evident. De exemplu, daca la scurt timp dupa inmormantare simti unele mirosuri sau arome prezenta carora nu poate fi explicata in acel moment. Miros de cetina desi nu exista nici un brad in preajma ta, sau miros de tamaie, uneori aroma discreta a unui parfum necunoscut tie pana atunci. Uneori, poate in prima noapte de dupa inmormantare se intampla lucruri ciudate si inexplicabile, un vas cade de pe etajera si se sparge, sau un tablou se desprinde din cui desi l-ai pus acolo acum zece ani, sau constati dimineata ca lampa din baie arde desi stii precis ca ai stins-o de cu seara. Dupa patruzeci de zile se face o slujba, parastasul. Atunci, se spune ca sufletul defunctului ne paraseste definitiv. Daca slujba nu se face se poate intampla ca prezenta acelui suflet sa o simtim si mai tarziu dar asta se intampla foarte rar si doar unii dintre noi, inzestrati cu insusiri deosebite, clarvazatorii simt prezenta acestor suflete ratacite.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin