Literele sunt sapate in arcada boltita a portii principale, monumentale a cimitirului municipal. Cimitirul e foarte mare, impartit in parcele, pe confesiuni. Cea mai veche, dar si cea mai impresionanta este parcela protestantilor. Predomina obeliscurile din marmura neagra, compozitii care erau de avangarda in perioada interbelica sau chiar cavouri impozante apartinand unor familii, candva vestite de industriasi si comercianti, cu nume cu rezonanta germana. Majoritatea mormintelor sunt strambe, pamantul s-a lasat dezgolind pe alocuri gropi de care ma tem sa ma apropii. Administratia cimitirului are obligatia sa se ocupe de spatiile dintre morminte nu si de mormintele propriu-zise. Radacinile molizilor uriasi salta bordurile si capacele criptelor napadite de muschi si fire cataratoare de iedera. In cealalta parte a aleiei principale este parcela catolicilor iar in continuare o mica parcela a comunitatii evreiesti. Mormintele ortodocsilor sunt mai noi dar domina cea mai mare parte a cimitirului.
Unele morminte sunt ingrijite, se vad flori proaspete, candele aprinse, iarba dintre lespezi smulsa de curand. Altele sunt paraginite. Cu cat mormintele sunt mai vechi cu atat arata mai neingrijit. Cine vine la mormant sa aiba grija de el? Copiii defunctului. S-ar putea sa mai vina nepotii cu conditia sa nu fie plecati prea departe. Sunt stranepoti care si-au cunoscut strabunicii. Si ei ar putea sa se mai ingrijeasca de mormant, sau poate niste rude de gradul doi sau trei care l-au cunoscut pe defunct. Apoi lantul se rupe, uneori din motive obiective, lumea circula, se muta si mai ales uita. Daca in acelasi mormant sunt ingropate mai multe generatii atunci momentul abandonului se amana pentru o perioada nedeterminata.
Parintii s-au preocupat de procurarea unui loc de veci abia atunci cand boala incurabila a intrat in casa lor. Atunci speranta de viata a devenit un termen previzibil, cert, nu doar statistic. Era un mormant foarte vechi, la capataiul caruia troneaza un bloc din piatra de nisip cu cateva inscriptii care nu se mai pot deslusi datorita eroziunii pietrei. Placa de marmura cu inscriptiile noi a fost atasata peste inscriptiile vechi. Osemintele gasite sub lespede au fost inmanate unui membru al familiei respective si ingropate intr-un mormant alaturat care apartinea aceleiasi familii.
La intoarcere, inainte de a iesi din cimitir am facut un mic ocol ca sa trec pe la alte cateva morminte, ale unor apropiati care nu mai sunt. Atunci am vazut, pe o placa impunatoatre cele doua portrete mari, sapate prin tehnologii moderne in piatra cenusie, portrete care imi erau cunoscute. Am recunoscut apoi si numele gravate in piatra, precedate de titluri stiintifice si academice si de profesiile lor onorabile. Mi-am amintit ca, doar cu cateva zile in urma i-am intalnit pe amandoi la o petrecere si am stat de vorba cu ei. Sunt sigur ca si acum sunt in viata pentru ca pe piatra sunt inscriptionate doar datele nasterii nu si ale decesului.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin