Memoria recenta isi pierde din acuitate, in schimb revin amintiri vechi, din tinerete, din copilarie. Mai ales daca au existat afectiuni ale creierului, accident vascular, anevrism, sau chiar si o imbatranire conventional denumita normala. Poate fi parte a propiei experiente, dar nu noi insine fiind subiectul, caci in acea faza judecata devine mai putin speculativa, in schimb ii vedem pe altii, multi foarte apropiati noua familial sau conjunctural dar care incep sa se indeparteze, sa ne paraseasca indreptandu-se spre o lume interioara, plina de amintiri, uneori deformate si fanteziste, cu dimensiuni rascroite si personaje reconstruite din franturi de imagini, conversatii, atingeri sau arome chiar. Prezentul si trecutul incep sa se amestece, limita devine greu de stabilit, apare o falie cenusie care uneori se lumineaza sub impulsuri exterioare si provocari prin comunicare cu cineva care candva s-a aflat in acelasi timp si in acelasi loc. Martor intamplator sau complice. Ei sunt mai in varsta decat mine, uneori cu cate o generatie dar stand in preajma lor nu se poate sa nu te gandesti la ce va urma. Ramanand singur, adica cu tine insuti incepi sa reevaluezi prezentul, sa-l simplifici pe cat se poate ca apoi sa poti sa te retragi, la randul tau, in ceea ce se cheama timpul trecut, sau amintiri si sa recreezi cu ajutorul propriei imaginatii acel timp.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin