MĂTUŞA

Într-o zi,
Intrând pe uşă
La o mătuşă,
Ce voia a mă peţi

(Şi ce-avea
O faimă mare,
C-ar fi în stare
- Pe legea mea! -

Să lege
Într-o împlinire,
Până la moarte fericire,
Suflete pribege),

Dau în salon
De o mulţime,
Mai cu... vechime,
Şi-n aparenţă, de bonton.

Însă stupoare!
Una-două, se certau,
După ce-ntâi se iubeau,
În gura mare.

Şi uimirea:
La mătuşa peţitoare,
BĂŞCĂLIA era-n floare,
Nicidecum iubirea.

„Nu e bai
Zic, ne adaptăm”,
Şi în vorbă ne băgăm,
Cu chiu, cu vai!

Dar greu
E drumul integrării,
Cînd ai principiul respectării
Şi n-ai tupeu.

Un domn,
Cam rău s-a supărat
Cu „tomberon” că am rimat
„Melon”... si nu cu „gentilom”.

În hazul meu,
Zâmbind, m-am amuzat
Şi pe o glumă am girat
(ziceam că n-am tupeu).

M-am ars!
La replică drept n-am avut
Deşi chiar scuze mi-am cerut...
Şi m-am retras.

Din colţul meu
Privesc tăcută şi constat,
Aceiaşi oameni, chip schimbat,
Se mint frumos.

Se hârjonesc
Mascând, nereuşit, frustrarea,
Mimează-apoi, minţind, iertarea,
Când se jignesc.

M-am aşezat
Pe-un scaun, la mătuşa,
Având în cătare... uşa,
Să fug, de m-am speriat.

Ghicitoare:
Cine ştie, spună tare,
Cum îi spun internauţii
Lu’ mătuşa peţitoare?

..........................

Şi fără vreo supărare,
(vă spun acum, un secret)
Acesta este un... pamflet,
Vă rog, trataţi-l ca atare!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin