Oamenii se miră adesea de faptul că sunt o persoana foarte pozitivă, fiind de felul meu o fire veselă și energică. Îmi iau energia din iubirea pentru viață, pentru oameni și pentru Dumnezeu. Fac totul cu plăcere și cu bucurie.
Există două lucruri care nu îmi plac la oameni și pe care încerc să nu le las să mă definească: orgoliul și egoismul.
Sunt o fire realistă și de aceea nu prea mă mai zguduie nimic... am trăit multe experiențe și am cunoscut toate fețele pe care le pot avea oamenii.
Experiențele de viață m-au învățat să nu mai am așteptări de la ceilalți și să nu mai depind de nimeni. Nu mai aștept să mi se recunoască meritele, nici să fiu înțeleasă și nici să mi se răspundă în mod echitabil la sentimente și la felul în care relaționez.
Nu îmi ocup mintea cu gânduri negative care să îmi distragă atenția de la lucrurile importante și care să-mi influențeze alegerile. Nu mă mai preocupă de mult părerea celorlalți despre mine, fiindcă am observat că în general lumea judecă după prejudecăți proprii și prea puțin după calități obiective.
Nu trăiesc după cutumele societății și asta îmi dă pace lăuntrică și libertatea de a fi așa cum îmi doresc.
Cândva făceam eforturi să-i mulțumesc pe toți și să le fiu pe plac, dar cu timpul am realizat că m-am irosit zadarnic, că am trăit mai mult pentru alții decât pentru mine.
Nu mă consum pentru nimicuri și știu să fac diferența dintre problemele reale și cele închipuite, trecătoare. Îmi păstrez mintea și sufletul libere și nu mă încarc cu răutăți. Am niște principii de viață cu care am fost crescută și care mă definesc. Nu rămân niciodată datoare atunci când cineva îmi face un bine, dar îi uit de îndată pe aceia care mi-au făcut rău. Cea mai mare răzbunare de care sunt capabilă este uitarea și indiferența față de cei care m-au nedreptățit.
Am trăit tot felul de experiențe, bune și rele, am fost și extrem de fericită, dar și foarte nefericită, am suferit și am rămas cu răni adânci în suflet... Am fost dezamăgită, trădată, abandonată, nedreptățită, dar nu am lăsat suferințele să mă transforme într-o persoană rece, urâtă, nesigură și precaută. Nu mă autocompătimesc și detest rolul de victimă. Consider că tot ce mi s-a întâmplat au fost etape care m-au pregătit pentru a ajunge omul care sunt azi. De la oamenii care au trecut prin viața mea am învățat cum ar trebui dar și cum nu ar trebui să fiu. Din propriile greșeli am învățat că orice slăbiciune și orice alegere greșită se plătește, că timpul e ireversibil și că anumite uși care s-au închis în urma mea nu se vor mai deschide niciodată.
Din faptele mele bune am învățat că bucuria de a dărui e infinit mai mare decât bucuria de a primi. Și am mai învățat că nu există compliment mai frumos decât "Mi-ai schimbat viața!"
Sunt foarte puternică, dar totodată foarte sensibilă.
Există o singură forță în tot Universul, care mă poate îngenunchea: Dumnezeu. Și nu din teamă, ci din iubire.
Nu mă tem de nimic. Viața m-a învățat că frica e dușmanul reușitei.