Salutări și o zi de duminică plină de fericire!
Sincer de mic copil am trăit fie la bunici fie la părinți între animale cu dragostea de animale și înconjurat de dragostea animalelor. Știam ca fiecare animal avea rolul sau,
Calul sa tragă căruța, vaca sa dea lapte, câinele sa păzească curtea, sau stana de animale sălbatice, pisica sa nu permită soriceilor sa se apropie de casa și etc.
Dar știam ca de la bunici, ca oameni au loc în casa și animalele lele în curte, grajdi, coteț, etc
Timpul a trecut... Lumea sa schimbat, se plânge astazi lumea de depresie, de singurătate, de stres, și a început să țină animale de companie,( contează mai puțin dimensiunea) în case, apartamente și mai puțin în curți sau grădini.
Sunt comvins ca animalul e mai credincios stăpânului decât omul. Dar problema e alta, dacă stai și privești atent de la distanță persoana care are o dragoste extrema fata de un animal de companie, nu are dragoste față de semeni, nu are compasiune fata de semeni, nu are milă fața de ceilalți. Și pentru ca nu poate cumpăra cu bani sau alte bunuri materiale, acestea de la oameni le cumpără de la animale, rie cu o mângâiere fie cu o bucata de pâine pentru ca animalele dețin ideea supunerii, nu discern și nu analizează fapta stăpânului. Omul îți discerne fapta, ți-o analizează și ai varianta sa îți primești răsplata faptei în egală măsură cu ceea ce ai oferit.
Privind mai atent observ ca aceasta categorie de oameni cu dragoste extrema fata de animale, sunt obișnuite doar sa primească.
Nu sunt obișnuite sa ofere.
Le mai auzi pe unele cucoane sau domni folosind expresia...
Câinele acesta e viata mea! SERIOS!
Dar când tu cucoana, ai abonament la chiretaje..
Și tu domnule asupresti și batjocorești... Ce iubiți?
Și atunci cum crezi ca poate iubi un om care nu e obișnuit sa ofere dragoste ?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin