A te îndrăgosti şi a iubi...

... înseamnă să recunoşti prezenţa lui Dumnezeu în cineva sau ceva. Să vezi perfecţiunea fără să-ţi fie teamă că te amăgeşti, şi să crezi în ea. Pentru că în adâncul fiecăruia ea există. Să fii beat de fericire, să pluteşti, să poţi îmbrăţişa tot ce privirea poate cuprinde. Să fii “orb” de iubire, “să-ţi pierzi minţile”, pentru că nici o formulă, nici o regulă sau logică nu mai e valabilă.
Să te simţi întreg, să simţi că totul în jurul tău participă la bucuria ta. Să simţi că ploaia e o binecuvântare, că vântul poartă şoaptele iubirii tale, că aerul pe care-l respiri este viu, pentru că fiinţa iubită îl respiră în acelaşi timp cu tine, că norii sunt purtători de mesaje, că toate florile pe care le vezi seamănă cu inima ta înflorită şi ai vrea să le dăruieşti, că oamenii zâmbesc pentru că se bucură împreună cu tine, că păsările cântă fericirea şi ai vrea să le fii recunoscător, că totul, absolut totul este în sărbătoare.
... înseamnă să descoperi că lumea este plină de iubire, că a fost creată pentru a celebra iubirea.
... înseamnă să te bucuri de perfecţiunea fiinţei iubite, dar şi să fii pregătit pentru limitarea umană ce-i urmează, ştiind că, dincolo de ea, cel iubit conţine în el întreaga splendoare divină.
Pentru a şti de la început şi a nu uita niciodată că în adâncul fiinţei noastre suntem perfecţi. Pentru a avea încredere că prin iubire putem deveni ceea ce în esenţă deja suntem. Pentru că iubirea încurajează şi uneşte, iubirea iartă, vindecă, iubirea luminează, creează şi înalţă...

Pentru că iubirea a fost, este şi va rămâne cea mai mare minune a lumii...

P.S. Acest text l-am descoperit scris într-un caiet de acum vreo zece ani şi nu-mi aduc aminte dacă e creaţia mea sau este preluat.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin