Ne naştem buni sau răi? O întrebare firească, dar la care nici filozofii n-au reuşit să găsească un răspuns mulţumitor. Societatea ne schimbă, ne influenţează dezvoltarea, ne impune norme. Însă societatea este formată din indivizi, iar schimbările ce se petrec la nivel individual modelează societatea.
Mult timp a existat ipoteza că ne naştem răi şi pe tot parcursul vieţii luptăm să devenim buni. Aristotel spune: "omul se naşte rău şi poate deveni moral în cadrul societăţii ", combătut fiind mai târziu de J.J. Rousseau: "omul se naşte bun şi devine imbecil în cadrul societăţii".
Părerea mea este că ne naştem "tabula rasa", nici buni, nici răi. Suntem produsul societăţii şi al altor factori, cum ar fi educaţia, anturajul şi nu în ultimul rând noi înşine. Am ales o veche legendă indiană pentru a exemplifica crezul meu:

Într-o zi, acest conducător se hotărăşte că venise ziua să-l înveţe pe nepotul său preferat ce înseamnă viaţa. Îl duce la pădure, îl aşează sub un arbore bătrân şi îi explică: “Fiule, în mintea şi în inima fiecărui om s-a dus o luptă – o lupta care dăinuie şi astăzi. Chiar dacă eu sunt conducătorul bătrân şi întelept, căpetenia poporului nostru, această luptă se poartă şi în interiorul meu. Dacă nu ştii că ea are loc, te va aduce în pragul nebuniei. Nu vei şti niciodată în ce direcţie să te îndrepţi. Uneori vei câştiga în viaţă dar, mai apoi, fără să înţelegi de ce, vei descoperi că te-ai rătăcit, ca eşti derutat şi ţi-e teamă că poţi pierde toate lucrurile pentru care ai muncit din greu. Adeseori vei crede că faci ceea ce trebuie, iar apoi vei descoperi că făceai alegerile greşite. Dacă nu înţelegi forţele binelui şi ale răului, ale vieţii colective şi ale celei individuale, ale sinelui adevărat şi ale celui fals, vei trăi mereu o viaţă lipsită de linişte. Este ca şi cum în mine ar trăi doi lupi imenşi: unul alb şi unul negru. Lupul alb este bun, blând şi inofensiv. El trieşte in armonie cu tot ceea ce se găseşte în jurul lui şi nu se simte atacat atunci când nimeni n-a avut această intenţie. Lupul bun, stabil şi puternic datorită faptului că înţelege cine este şi de ceea ce este capabil, luptă doar dacă e corect să o facă şi când trebuie, pentru a se proteja pe el sau pentru a-şi apara familia (şi chiar şi atunci, o face cu măsură). Are grijă de toţi ceilalţi lupi din haită şi nu se comportă niciodată altfel decât este. Dar în interiorul meu trăieşte şi un lup negru, iar acesta este foarte diferit. El este agitat, mânios, nemulţumit, invidios şi temător. Până şi cel mai neînsemnat lucru îl face să izbucnească într-o criză de furie. Se luptă cu toata lumea, tot timpul, fără niciun motiv. Nu poate gândi limpede, pentru că lăcomia de a avea mai mult, mânia şi ura îl copleşesc. Dar este o mânie inutilă, fiule, deoarece această mânie nu va schimba nimic. El caută ceartă oriunde merge şi, de aceea, o găseşte cu mare uşurinţă. Nu are încredere în nimeni şi nu are prieteni adevăraţi.”
Bătrânul înţelept a rămas în tacere pentru câteva clipe, lăsând povestea celor doi lupi să pătrundă în mintea tânarului său nepot. Apoi, s-a aplecat uşor în faţă, a privit adânc în ochii nepotului şi i-a mărturisit:
“Uneori, mi-e greu să trăiesc cu cei doi lupi în mine, fiindcă ambii se luptă cu înverşunare, pentru a pune stăpânire pe spiritul meu.”
Pironit locului de povestea bunicului, băiatul se agăţă de hainele lui şi îl întrebă pe nerăsuflate: “Care dintre cei doi lupi va învinge, bunicule?”
Cu un zâmbet cunoscător şi o voce fermă, puternică, bătrânul îi spune: „Cel pe care-l voi hrăni”!

sursa: http://alinablagoi.ro/povestea-celor-lup … tica/

Moderatori angel_angel39 Galateea admin