credinta omului bate entropia sau o anima?
ca de asta e asa sensibil subiectul

toti credem in ce credem, de la vecinul care ti se pare ca se uita stramb dupa ce haine ti-ai pus, pana la cum stii tu ca oarecare a facut ceva intentionat impotriva ta si incepi un intreg razboi interior, nuclear, tu in tine, fara ca nimeni altcineva sa il stie, fara sa faca parte din nicio alta realitate, doar dintr-a ta

dar aceste ganduri trecatoare iti aduc pacea sau ti-o iau?

e simplu sa crezi in orice nu se vede, leaga 5 cuvinte sau cate vrei sa vezi cum iti schimba realitatea!
pronunta-le, scrie-le, sa vezi cum schimbi si realitatea altora

numeste scrierea carte sfanta si gata, ai creat o noua religie!

dar, in afara de realitatea interioara a celor care cred, se mai schimba ceva, oare?!

eu, ca fiecare, actionez doar din credintele mele
asa ca orice credinta are efecte asupra realitatii noastre comune exterioare
si stim cu totii ca oamenii au credinte (nevazute, intangibile) din cele mai opuse si diverse pe baza carora actioneaza

de ce au facut generatiile anterioare ce au facut, reproducere si lupta pentru supravietuire?
pentru ca asta a avut sens pt ei

acum, nu vreau sa fiu rea, dar tu traiesti asa cum iti zic altii sa traiesti? cum au trait altii?
sau ti-ai gasit calea ta, conform valorilor tale, asa cum crezi ca ti-e tie bine si facand ceea ce te implineste pe tine?

poate pentru mine, ca femeie, implinirea inseamna izolare, o oarecare agresivitate care sa impuna anumite bariere si sa imi pastreze universul curat, confort personal si lipsa copiilor
credintele mele acum, cu siguranta nu au fost aceleasi de-a lungul vietii, sunt convinsa ca perspectiva mi se va mai schimba, asa, ca vremea: azi mi-e cald, maine frig, azi mi-e sete, maine foame

eu recunosc ca am facut o prioritate din pastrarea starii de armonie indiferent de ce aduce exteriorul, dar asta nu inseamna ca nu am preferinte

sau, tocmai, pentru ca starea de pace a devenit prioritara, asta genereaza alt gen de alegeri sau actiuni decat faceam in trecut

si se leaga cu experimentul, pentru ca schimbarea starii genereaza noi posibilitati de alegere
(exact cum si o trauma te determina sa actionezi altfel...)

sensul vietii?
cred ca fiecare il stie pentru sine, probabil in cazuri de introspectie profunda ajungem sa gasim acelasi sens ca marii intelepti

pana atunci, e mai simplu sa raspundem la primii stimuli pe care ii percepem, supravietuire si reproducere

"pe mine ma face fericita sa ma imbrac in roz!"
"mie alcoolul imi place"
"cand sunt vegan stiu ca salvez animale si asta ma implineste"
etc samd, and so on...

credinte nevazute, in care toti credem!
placebo, exact cum ziceai, ne implinesc!
sa ma repet? izolata, agresiva, confort, fara copii
eu pot sa rad de mine si de credintele mele, dar oare, ma ajuta asta sa le depasesc?! sa fiu mai mult decat limitata de ele, limitata de credinte?

de cate ori in viata nu ati schimbat un set de valori si credinte cu altul?

vazusem acu cativa ani un clip spiritual, cred ca Alan Watts zicea ca omul cand e bine, cand e constant bine, se plictiseste.. strica el ceva, are nevoie de provocari, ca ceva sa nu mearga

nu stiu voi, dar eu am cam trait dintr-astea
sa imi manifest cate o nefacuta doar pentru ca.. era totul bine si sa ma pun prin cine stie ce chinurile facerii doar ca mai apoi cand ieseam la supravata sa ma distrez de ce mi-a trebuit

nu ca asta m-ar fi oprit sa o repet iar, cand totul era bine linistit si... plicitistor (doar eu am dorit sa imi manifest paradisul, dar cand am ajuns sa il traiesc eram: "si acum, ce?!"
nu degeaba toate religiile filosofiile spun ca cel mai mare dusman al omului e propriul ego, sa te uiti in interior, nu in exterior dupa el!

mintea umana nu se simte confortabil cand totul e bine, in mod constant

eh, dovada: experimentul cu universul 25
au crapat toti!