La prima noastră întâlnire mi-a aruncat un pumn de piper drept în văzătoare. Mai târziu i-am dat dreptate, având o experienţă nu prea romantică cu un rândaş în braţele căruia o aruncase frătâne-său, care nimerise apoi foarte prost.
Ca pereche debutasem prost, nespus de prost, după acea miruire cu piper…
Dar îndată după (ei, dupa vreo doua zile, poate chiar o săptămână), altele au devenit relaţiile dintre noi. Nu ceea ce crezi…
La o simplă răzuială nici măcar n-am visat şi, dacă ceva m-a alertat în privinţa sentimentelor mele, tocmai asta a fost. Mai ales că e frumoasă de te procopseşti, privind-o, cu nişte spasme vasculare.
Ai contemplat-o zece secunde? De îndată te pomeneşti cu tulburări vizuale, auditive, epidermice şi restu’… Şi-ncepi să zici: e vorba de iubire. O iubire adevărată, pură şi azură, ce mai!
În cazuri din astea te înclini întâi în faţa evidenţei, apoi şi-n faţa primăriei…

Text prelucrat după o scriere a lui San Antonio

Moderatori angel_angel39 Galateea admin