Stiu ca s-a mai discutat despre acest subiect, dar revin asupra lui dupa ce am urmarit un documentar cu cercetarile efectuate la doua universitati de prestigiu: Oxford - Anglia si Essen - Germania.

Studiile din acest documentar au fost concentrate in 3 domenii:
1. Analgezicele (de la cele "usoare" pana la morfina).
Pacientii sufereau de diverse dureri, cele mai grave limitandu-le capacitatile motorii sau chiar imposibilitatea miscarii unor membre (fiind "incarcerati" in scaune cu rotile).
Din lotul de pacienti carora li s-au administrat pastile placebo, 45% au reactionat pozitiv, revenind la viata normala, lipsita de dureri si cu functiile motorii refacute, dupa 3 saptamani de "tratament".
Dupa cele 3 saptamani au fost informati ca li s-a administrat placebo, la niciunul din acesti subiecti nerevenind durerile. Insa unii au preferat sa mai ia medicamente placebo, pentru ca asa se credeau ei mai siguri...
Inca un lucru interesant, referitor la modul in care percep pacientii grija doctorilor fata de ei:
Testul de mai sus a fost efectuat pe subiecti a caror boala a fost relevata in urma unor consultatii medicale avand durata de 10 minute/consultatie.
La cei carora doctorul le-a acordat consultatii de numai 7 minute/consultatie, efectul medicamentelor placebo a fost pozitiv doar la 28% din pacienti, iar pentru consultatii de 15 minute procentul a urcat pana la 51%. Interesant, nu?

2. Imunosupresoare.
Acestea reprezinta tratamentul necesar in urma transplanturilor, pentru ca noul organ sa nu fie respins de catre organism. Din pacate imunosupresoarele au efecte negative, iar cresterea dozei devine otravitoare.
Deoarece sunt destui pacienti carora le trebuie crescuta doza de imunosupresor, pentru respingerea iminenta a organului transplantat, s-a recurs la un tratament placebo. Imunosupresoarele au fost inserate intr-o bautura cu gust nu prea placut, iar cand si daca era necesara marirea dozei se dubla doar cantitatea lichidului neutru. S-a observat cresterea celulelor de tip T, ca si cand s-ar fi dublat si cantitatea imunosupresoarelor.
Atentie, acest lucru s-a observat la peste 90% din pacienti.

3. Operatii chirurgicale reparatoare.
Cresterea anacronica a unor tesuturi osoase, in special in zona incheieturilor, provoaca dureri foarte mari care conduc la imobilizarea incheieturii respective. Aceste excrescente osoase se elimina chirurgical, dupa care sunt necesare exercitii fizice recuperatoare.
A fost cooptata o echipade chirurgi care faceau asemenea operatii, iar dupa incizie, cand trebuiau sa inceapa extirparea formatiunii osoase erau opriti si inchideau rana fara ca operatia sa fie concretizata.
Dupa exercitiile de recuperare pacientii fals operati (placebo) isi reveneau la normal ca cei operati efectiv.
Unul din chirurgii inclusi in acest program nu a mai facut ulterior operatii placebo, oferindu-le pacientilor doar cateva pastile placebo (minune) si exercitiile recuperatoare.
Atentie, sunt si cazuri in care cresterea anormala a tesutului osos poate bloca efectiv miscarea articulatiilor, cazuri in care interventia chirurgicala este strict necesara.

Ultima parte ma duce cu gandul la "falsii" chirurgi (cei mai multi din America de sud), despre care s-a dovedit ca efectuau doar operatii false. Dar, culmea este ca multi din pacientii acestora chiar se vindecau. Iata ca efectul placebo este mult mai vechi decat credeam...

Documentarul se incheie cu un apel:
"Nu subestimati puterea credintei".
Pentru carcotasi mentionez ca nu este vorba de o credinta religioasa, ci despre increderea in tine, in puterea mentalului si subconstientului de autoaparare si vindecare.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin