Este doar un cuvânt, dar poate fi substantiv (sentiment) sau verb (nu mai trebuie precizari... sper). Când cele două înțelesuri se întrepătrund, e raiul pe pământ. Când unul dispare, pot apărea frustrări. Sau chiar crize.
Cel mai rău, cred eu, este dispariția sentimentului. Și poate avea repercusiuni ce se pot propaga asemeni unor valuri. Așa cum am pățit și eu. O falsă iubire, abil mistificată , mi-a produs o reacție lugubră, când am descoperit minciuna, cu valuri de tsunami care mi-au devastat simțurile. De atunci nu mai pot iubi, ca sentiment. Chiar și pasiunea vânătorii s-a stins, astfel că "verbul" se rezumă doar la ce "pică". Fără sentimente, doar cu algoritmi.
Ce algoritmi? Doar simplă aritmetică. Dacă X era vârsta ultimei iubite și Y greutatea ei, femeile care mă mai interesează trebuie să aibă cel mult vârsta X, iar greutatea între Y/2 și (Y - 20).
Excluzând căutarea (vânătoarea), de unde apar oportunitățile? Foarte simplu: dintre "pacientele" (sau mamele copiilor) însănătoșite. Și, notați, nu trebuie să le propun eu nimic, "gestul" fiind doar un act de recunoștință, pe care o accept sau nu, conform algoritmului amintit. Deși am mai spus asta, precizez (pentru cei mai tari de cap): nu sunt interesat de câștiguri materiale. Bani bre, că cei tari de cap ar zice: "dar corpul nu-i tot ceva material?"

Moderatori angel_angel39 Galateea admin