Sfaturi pentru cel ce intra pe un site de matrimoniale
Sfaturi absolut necesare :
Un barbat poate intra pe un site de matrimoniale, doar dacă are o bogată experiență de viață în spate, dacă a învățat din greșeli, nu numai la nivel declamativ ci și pătruns de voința convingerii că va face tot ceea ce depinde de educația si nivelul lui de înțelegere și cunoaștere, să nu mai repete greșelile trecutului. Atfel nu ar fi aici. În ce au constat acele greșeli ? În neanalizarea atentă a dorințelor exprimate de cei din jur, nu a venit în întâmpinarea lor cu gesturi marunte și dovezi permanente de iubire, dragoste și prețuire. Nu le-a acordat întreaga lui atenție și nu i-a facut să se simtă lângă el într-un permanent ecou de suflet. Viața îl va determina, analizand tarele și angoasele sufletului omenesc, să-și schimbe radical comportamentul, modalitatea de a privi și înțelege aspirațiile celor din jurul lui, necesitățiile si posibilitățile reale pe care aceștia le au, pentru a le reda sau pune în valoare, în funcție de nivelul lor educațional, de mediul în care s-au educat și propria lor experiență . Acum este mai atent la gesturile, mimica, intonația celor din jur și se bucură când poate veni în ajutor, în întâpinarea dorințelor lor în vederea materializării. Asta nu înseamna că nu gândește emoțional, că este un robot critico-analitic. Da de unde... Cea ce va face el, face cu rațiunea sufletului nu cu mintea omului social constrâns de reguli comportamnetale la un anumit nivel. Va izbândi și va obține ceea ce dorește dacă devine un fan al cărții „Tao Te King” a lui Lao Tze (sau Lau zi, după execeții lingviști contemporani ). De acolo va învăța încă din primul verset : „Cum să înțelegi iubirea”- „Dacă rămâi neatins de dorințe, vei înțelege misterul, dacă rămâi ancorat în dorințe, vei vedea numai manifestările lui. Iar misterul însuși este poarta către înțelegrea deplină”. Pentru el MISTERUL poate fi dorința de a fi fericit. De aceea poate apela la poezie, să desfacă cu ea către o femeie, poarta de suflet care rupe zăgazul dorințelor ascunse, care face să se reverse bucuria de a darui, de a-l face fericit pe cel de lângă ea, prin propria sa dăruire, de fiecare dată, primind mai mult decăt poate da ! Asta se poate face doar prin – integritate morală, fericire perpetuuă, pace interioară prin superbul îndemn al non-acțiunii ( tot ceea ce fac este bine, atâta timp cât nu este rău pentru ceilalți ) si echilibru prin iubire. Cum să o facă? Simplu : Să nu mintă , să nu caute să pară altceva decât este, să nu caute să se impună, să epateze. Sa se bucure de fiecare zi pe care i-a dat-o Dumnezeu, stând de vorbă cu florile, cu copacii, cu câinele rătăcit pe drum, daruind necunoscuților complimente ( dacă aceștia categoric le merită ), de surâsul prin care clădește pe fața celuilalt ecoul fapteleor sale. Să nu facă rău nimănui doar jucându-se cu cuvintele BINE-RĂU ! Dar.. mai ales să-și regăsească echilibrul prin IUBIRE. Aici trebuie să fac următoarele precizari : toată lumea dorește iubire împărtățită, nici el nu va face excepție. Pentru a junge în vârful acestei împliniri, fiecare are de străbatut un drum mai simplu sau mai întortochiat, mai lesne sau mai abrupt, mai plin de necazuri și experiențe de viață, mai mult sau mai puțin traumatizante. Depinde de ce i-a rezervat destinul, nu soarta.... Asta, să fie clar. Trebuie să facă o diferențiere netă între soarta și destin. Să obțină o iubire împărtășită trebuie să caute, să fie pregătit pentru acea iubire. Să cunoască toate pârghile fericirii, ale durerii, ale beatitudinii, ale dezolării, etc... Foarte important pentru el este FONDUL DE AȘTEPARE. Este el pe deplin consolidat ? Este în sfârșit gata, are tot ce-i trebuie să primească lângă el ființa care îi va deschide în suflet raiul pământean ? Fondul de așteptare se aseamănă cu fundația unei case. Trebuie bine construit, armat, consolidat, compartimentat și mai ales... trebuie să aibă o gură de evacuare. Pe acolo să se poată strecura micile concesi pe care este dispus să le facă. Să accepte că cea de lângă el nu artată ca un actriță de cinema, nu este foarte îndemânatică, mai are mici și insignifiante tare comportamentale ( în gesturi, îmbrăcăminte, atitudini, putere de reacție, etc...) dar o iartă pentru cumulul de calități de care dă dovadă, pentru rafinamentul educațional, inteligență, I.Q. și principialitate morală. Dacă acest fond de așteptare este gata, nu-i mai rămâne decât să vadă, dacă acele camere cu care aceasta vine, se potrivesc pe fundația lui. Dacă da, atunci nu mai are de facut decât să construiască împreună ultimul etaj, CERUL, drumul spre raiul pamântesc. Cum va reuși ? Va trebui în fața propriei sale conștiințe să exclame AM FONDUL DE AȘTEPTARE gata ! Cum de va reuși ? Simplu ! Să învețe: să trăiască în proximă unitate, în mulțumire cu mult-puțin, infinit și nepărtinitor, creator și mai presus de ego-ul lui, în curgere și modestie. Să învețe : să trăiască în unitate și în stare de vid, însuflețit de o convingere interioară și cârmuit de o minte limpede și independentă, dincolo de formă, dar mai ales să iubească FARĂ GRABĂ. Să încerce permanent să trăiască constant ca un sfătuitor iluminat pentru cei din jur, fără reguli, fără atașamente materiale care să îl înrobească, fără eforturi inutile pentru glorie și recunoaștere, dar în stare să iubească și un paradox inascesibil. Să fie în stare să dovedească că este flexibil, cu naturalețe, fără excese, cu măreție și calm îndrumat de o lumină lăuntrica, calăuzită de virtute și legea firii, fără să recurg la forță, fără arme, (singurele lui arme – rafinamentul și inteligența ). El trebuie să tindă spre bunătate perfectă, stăpânire de sine pentru a găsi MAREA CALE ( scopul ce nu cere nimic pentru sine ) chiar în detrimentul plăcerilor lumești, a tihnei, în simplitate, urmându-și propria natură. Să încerce să trăiesc ca parte dintr-un întreg, revenind și cedând ( la mareea de gând), dincolo de aparențe, contopindu-se cu armonia, cu delicatețea, știind când și la ce moment să se oprească. Ar mai fi ceva de spus. Să încerce să trăiască dincolo de superficialitate, în pace sufletesacă, existând pur și simplu, punând în aplicare legea micșorării (învățătura presupune să crești zilnic, practica Tao presupune să descrești zilnic ), fără să judece și să condamne,ca un nemuritor, urmând virtutea ascunsă cu gândul întoarcerii la Mama Lumii ( toate pe pământ au același început). Prin ceea ce face să încerce să trăiască onorabil, ca și cum viața lui contează cu adevărat, cu detașare, în cunoaștere, în tăcere, fără autotarism. Trebuie să încerce să existe netulburat de soarta bună sau rea, în moderație și cumpătare, imun la rău, împodobit cu modestie existențială și poboable excelenței sufletești, înconjurat de comorile tezaurului emanat de mințiile geniale ale lumii, chiar dincolo de greutățile vieții, „ hic et nunc ” ( aici și acum) cu sufletul curat. Să se străduiască să fie asemeni mării, folosindu-se de cele trei comori : mila, cumpătarea, modestia, să trăiesc prin cooperare venind în întâmpinarea fiecărei dorințe a celei de lângă el, fără dușmani sub îndrumarea spirituală a lui Dumnezeu, departe de boală, în sfială și acceptare. Să încerce să ajungă în mreja cerului, fără frică de moarte, fără prea multe pretenții, mlădios, oferind ceea ce are în plus. Ca să închei, să încerce să fie asemeni apei, fără resentimente, trăind propria lui utopie fără sa acumuleze ( cel ce iubește nu acumulează nimic, dăruiește totul celorlalți, cu cât are mai mult, cu atât dăruiește mai mult ) Ma opresc aici cu sfaturile . Esența acestor rânduri, se regăsește exprimată în ultima frază. Dacă strâge iubire și dorință în suflet, își va clădi temeinic fericirea , mental și ideatic, bazându-se pe credință, non-acțiune, voință și putere de a materializa ceea ce gândeste. Stiți ce o să-l aștepte ? Va deveni supus-stapân, sclav-zeu dar mai ales ecou de suflet capabil să ducă și peste zeci de ani, de mână, pe o alee din parc o femeie iubită, uitându-se în ochii ei cu dragoste și respect. Dacă a avut răbdarea să citească până la sfârșit, înseamnă că va fi gata în viitor, să se gândească profund, dacă va mai intra sau nu, pe un site de matrimoniale |
Comentarii
Ina1
Rasaviar, cred că ești naiv, dar naivitatea ta o consider mai valoroasă decăt toată miștocăreala majorității celor ce activează cu sârg în secțiunea bloguri.
gicageo
gicageo
DrLoveee
DrLoveee
gicageo