Sunt un om bun.Locuiesc intr-o casa la tara si acolo singuratatea e mai greu de suportat Mai ales iarna.Nu caut aventuri ci o doamna care sa se simta bine impreuna cu mine.Am toate conditiile ca si la oras si accesul la Cluj se face in cateva minute cu masina.Pot sustine discutii pe multe teme si nu as face de ras o doamna intelectuala.....eventual....... . E tot ce mi-a venit in minte sa scriu aici.Poate ar fi trebuit sa compun ceva mai ..........subtil si romantic.Am scris la inceput ca sunt un om bun si am starnit cateva reactii ironice.Poate ca nu sunt un om chiar asa de bun daca am supravietuit pana la varsta asta.In lumea noastra de azi daca esti bun ai deja un handicap fata de ceilalti oameni din jur.Dar la fel de bine e posibil ca eu sa nu reusesc sa vad bunatatea din oameni.Si oamenii se feresc sa-si dezvaluie aceasta trasatura de caracter.Eu am crezut ca daca imi pasa de copii saraci si orfani,de oamenii saraci si bolnavi,daca ajut pe cat posibil pe cei din jur,daca lacrimez la filmele in care oamenii buni triumfa,nu fur,nu mint,nu uneltesc ....etc,sunt un om bun.Ar fi prea simplu,nu?