Habar n-am cine spunea ca fluturii nu au notiunea timpului ci a batailor de aripi. Si are dreptate. Am intalnit oameni asa. Omul-fluture. Nu-l poti defini, nu-l poti incadra. El exista pentru ca intr-o viata anterioara chiar a fost fluture. El exista pentru ca ii este dor de prezentul care inca nu a venit si cand va veni il va iubi pentru amintirea ce ramane in urma. Nu traieste pentru el, traieste pentru bucuria din el. Omul-fluture are un simt aparte la oameni. Nu-si explica de ce, nu justifica, nu motiveaza. Doar simte. Intelege gesturile celor din jur si nimic din ceea ce face nu presupune efort. Totul e firesc.
Fiecare gest al omului-fluture are incarcatura sa personala. Nu face planuri, nu traseaza scheme sau directii, nu respecta principii impuse de altii. Sunt vii. Nu au spaime care sa-i macine bolnav si ascuns. Isi asuma fiecare secunda a vietii lui…si rasul si plansul.
Omul-fluture detine acea uluitoare capacitate de a renaste fericit. Indiferent cat de rau i-a fost. Este orgolios si asta il impedica sa fie vreodata meschin, ipocrit, josnic, murdar, lipsit de maretia fiecarei clipe din viata sa.
Omul-fluture este atat de plin de fericirea sa personala incat orice altceva paleste. Visele i se citesc pe fata. Nu-si ascunde zambetul: nu poate. Isi simte sangele viu si reflectarea privirii sale pe fetele celor din jur. Si atunci totul ramane imponderabil si nimic altceva nu mai conteaza.
Nu incerca sa tesi un prostoval pentru acest om. Nu confectiona plase pentru a-l prinde. Nu fugi dupa el. Asteapta-l. Isi va aseza capul pe umarul tau cand va fi pregatit.
Nu incerca sa-l intelegi. Nu vei reusi niciodata. Tu nu ai aripi.
Omul-fluture lasa urme pe unde trece. Fragmentele care se desprind din el sunt cosmetizate de catre ceilalti si dau senzatia de intreg. Bucatile desprinse formeaza entitati separare care pentru majoritatea oamenilor sunt complete si suficiente. Gata pentru a fi etichetate. Nimic mai gresit.
Omul-fluture valoreaza diferit in functie de norocul fiecaruia de a prinde o bucata din el din zbor.
Omul fluture nu are constiinta materialului. Pentru el nu conteaza florile pe care le-a plantat, gardul pe care l-a facut, banca pe care sta. Pentru el conteaza sufletul pe care l-a pus in florile plantate, in gardul facut, copacii saditi. Pentru ca omul-fluture lasa bucati de inima pe unde trece, pe ce atinge, pe ce face.
Judeca-l doar daca poti preface apa in vin sau daca poti ridica o piatra. Eu l-am judecat candva. Si am gresit.
Cand doi astfel de oameni se intalnesc in Univers se nasc doua stele. Stele pereche. Care orbiteaza una in jurul celeilalte. Dar astfel de intalniri sunt rare. Pentru ca omul-fluture este greu de inteles. Chiar si de catre alt fluture. Trebuie doar putina rabdare, intelegere, dorinta. Dragoste au suficienta in ei. Ca doar asa respira...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin