Din ciclul "...ca un borfas la ceasul unui lord..." (V. Ivanceanu)

Cantecul am invatat, cantecul sa cante.
Nu ma gandesc, dar vin peste mine,
Amintirile ma indeamna sa ma opresc din drum.
Nimic nu-i ca tine, nimic nu e bun.

Noptile, noptile, le-am cules intr-o padure
Printre crengile verzi de salcam.
Florile, obosite, dormeau de ploaie,
Dar fara tine, nimic nu e bun.

Si stelele, stelele, ce rost mai au stelele
Cand cu gura mare nu pot sa le spun:
O, veniti la mine, clipele, clipele,
Nimic nu-i ca tine, nimic nu e bun.

Senin de-ntuneric si noapte de gheata.
Zilele, orele, unde sa le trimit?
Cercul se-nchide, cercul vrea viata.
Se zbuciuma zbuciumul care l-am dorit.

Amagire – minciuna, prietena vesela,
De ce plangi acuma, cand ne-am intalnit?
Fulgi de luna, de gura nebuna,
Imi insotesc freamatul care s-a pornit.

Cantecul, cantecul canta intruna,
Bratele intinse nu ma cuprind.
Lumina iat-o, ranjeste-acuma
Cand vede si stie ca nu pot s-o simt.

Visele, visele, intr-un tarziu visele
Pentru culcare s-au asternut.
Am inchis ochii si toate clipele,
Iara si iara au aparut.

Senin de-ntuneric si noapte de gheata.
Clipelor, orelor, ce sa va spun?
Cercul se-nchide. Cercul vrea viata.
Nimic nu-i ca tine, nimic nu e bun.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin