Zi imposibila. Trezit la 4 dimineata de ceva despre care nu vreau sa vorbesc. Mi-a schimbat modul in care priveam viata pana in acel moment. Mi-a schimbat tot sistemul axiomatic de om batut in cap. Toate paradigmele cvasi-permanente pe care le aveam. Bodoganind aiurea si umbland hai-hui pe strazi ma intrebam „de ce nu reactionam atunci cand ne dorim? Ne dorim suficient? Este incredibil ce poate gandi un om sub imperiul unei experiente marcante pentru el.
Amu mi-e foame. Subconstientul lucreaza strasnic. Milioane de ganduri trec prin cap. Ganduri fara nici o insemnatate. Habar n-am de ce. Insa simt clar ca sinapsele mele au o viteza de racheta chiar daca eu ma misc ca un hipopotam adult pe malul raului. Si am cam aceeasi stare. Deschid frigiderul. Inca mai am oua rosii? De unde? Aaaa…toata lumea mi-a adus oua rosii de Paste. Un fel de cadou universal acceptat…conventional. Fie, multumesc. Cum naiba se conjuga verbul “a oua”?
Eu nu ma prea uit la televizor. Insa atunci cand o fac nimeresc numai emisiuni una si una. Parca televizorul se razbuna pe mine pentru nesimtirea de a nu-l baga in seama. La TV o emisiune despre imposibilitatea statului roman de a incheia procesul de cumparare a sculpturii “Cumintenia Pamantului”. Ma gandesc ca daca statul roman ar fi o persoana i-as zice ca e idiot. Si asta fara nici o remuscare. Brancusi este genial. Si nu folosesc cuvantul doar de dragul de a-l folosi. “Cumintenia Pamantului” este o capodopera. Este Eva in penitenta iertarii pacatului originar. Sau poate ca pozitia fetala in care este sculptata este o asteptare. Asteptarea femeii ca barbatul iubit sa-si dea naibii coastele deoparte si sa o primeasca intre ele. Ca acolo este casa ei. Un proces invers nasterii. Sau poate o implinire, o perfectiune.
Schimb postul. Am nimerit pe Discovery un documentar despre nasteri si influente demografice. Se spunea ca proportia de 60%-40% dintre femei si barbati s-a schimbat ingrijorator si s-a transformat intr-un nefiresc 75%-25%. Prezentatorul, pe un ton apocaliptic, facea profetia ca daca se merge in ritmul asta in 2080 raportul va fi de 95%-5%.
Ingrozitor, mi-am soptit atunci in barba (nu ca as avea...barba). Trist, dar adevarat. Incet-incet, barbatii planetei Pamant vor disparea. In curand, pe Terra nu vor mai fi purtatori de „cojones”. Vrand-nevrand ne vom intoarce la matriarhat, barbatii nu vor mai fi folositi decat pentru inmultire, perpetuarea speciei. Putinii barbati care vor mai trai in acele vremuri.
Terra. 2080 A.D... Ora 6 dimineata.
Un sunet care aduce cu clopotelul ceasurilor desteptatoare de acum cateva sute de ani il trezeste. E de fapt un impuls adresat direct creierului, un sunet crescator mai mult in intensitate decat in zgomot. BARBATUL deschide ochii. E in aceeasi incapere alba, izolata, mediu steril. O bucata de perete dispare si in incapere intra 5 femei extraordinar de frumoase. Se apropie de barbat, acoperite doar de o panza fina, subtire, transparenta. Fara un cuvant ii dau jos halatul in care dormise si il poarta pe brate spre o cada uriasa, plina lapte cald in care plutesc petale de trandafiri, proiectati genetic si crescuti in laborator. Intra cu el in lapte si ii spala fiecare particica de corp cu sanii lor, tavaliti in prealabil intr-o solutie parfumata. BARBATUL este scos apoi si clatit in apa artificiala de rau. Alte cinci femei superbe se apropie si ii usuca pielea cu trupurile lor fine, prin presare. Urmeaza masa de dimineata servita de alte cinci femei. Bucatele pline de vitamine - tot in laboratoare facute - sunt asezate direct pe trupurile lor goale. BARBATUL mananca cu pofta. Ii trebui putere. Stie ce va urma. Pentru ca este supus acestui supliciu in fiecare zi, de atatia ani....groaznic, infiorator!
BARBATUL este dus intr-o incapere uriasa care nu are podea. In locul podelei este o captuseala foarte moale, un fel de saltea. Din loc in loc un fel de paturi tari, albe, unele cu brate, ca mesele de lucru ale ginecologilor de prin anul 2016. Corpul BARBATULUI este masat acum de alte 5 femei, tot cu trupurile lor, in asteptarea maratonului ce va veni.
Usa se deschide si intra 10 femei. O alta usa se deschide si intra alte zece femei superbe. O a treia usa se deschide si intra inca 10 femei. Toate 30 goale. Se intind care pe unde apuca, pe jos, pe paturi, pe mese... Toate il asteapta pe EL, pe BARBAT. EL, BARBATUL, plange incetisor. Numai el stie ce e in sufletul sau. Este tot un suspin...Reincepe supliciul...Trebuie sa faca lucruri minunate cu toate 30, plus toate alea care l-au trezit, spalat, uscat, hranit, masat, etc.
Dupa 3 ore. Barbatul e vlaguit; nici nu mai misca. Nu mai iese nimic! Femeile sunt disperate si se straduie in continuare! Trebuie sa iasa ceva. BARBATUL urla, clocoteste, se zbate. Daaaaa! Si ii ies doua picaturi din lichidul cel mai pretios din toata galaxia. Mai scump decat aurul, petrolul, apa, aerul! E viata generatiilor urmatoare!
BARBATUL e purtat pe brate in camera de relaxare. Istovit se gandeste la viata lui. Azi e ca ieri, maine va fi ca azi. Un biet instrument sexual in mainile a zeci de femei...Asta-i viata?!
MORALA1 : abuzati-ne inca de pe acum. In viitor, poate in viitorul apropiat, veti fi nevoite sa stati la coada.
MORALA 2: eu ou, tu ou, el/ ea oua???

Sursa: TVR2, Discovery.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin