“Mergi inlauntrul tau; bate la usa de-acolo și cere-i inimii sa-ti spuna ce știe [...]
Doamne, stim ceea ce suntem, dar nu stim ceea ce am putea fi. Restul e tacere”

Un prieten mai vechi, director de agentie de turism, ma invitase intr-o excursie in Egipt. Era ziua mea. Destinatie noua, totul gratis, platit de agentie, distractie garantata 7 zile. Am mers, de ce sa nu merg. Zborul a fost linistit, fara nici un fel de aventura...am vomat la greu. Asta pana in momentul in care am observat ca o stewardesa sa uita cam lung la mine. Nu am bagat-o in seama pana in momentul in care s-a apropiat si m-a intrebat daca vreau ceva de baut. Am cerut un pahar de sampanie. A turnat bautura si in momentul in care mi-a oferit paharul s-a aplecat indeajuns de mult incat sa imi atinga antebratul drept cu sanul ei stang. In acel moment m-a privit in ochi si si-a umezit buzele. A plecat cu pasi de felina, uitandu-se in spate. Am dat sampania peste cap. Am mai cerut un pahar. Mi l-a adus imediat si atingerea s-a repetat. Dar de data asta a fost mai lunga, mai insistenta. Apoi a plecat, chemandu-ma din priviri. Am dat si al doilea pahar de sampanie peste cap si m-am ridicat. Am mers dupa ea. Ochii mi s-au inlacrimat in clipa in care am vazut ce facea. Se spala pe cap cu samponul ala din reclama, si gemea in gura mare. Toti pasagerii se uitau la mine banuitor. Fara un cuvant dar cu un zambet jenat pe fata m-am pus pe locul meu si am stat tacut pana cand am aterizat in Egipt.
Am ajuns la hotel si am intrat sa fac un dus. Pe neasteptate m-am trezit langa mine cu o camerista, care purta doar o boneta si un sortulet alb. Mi-a explicat intr-o engleza ciudata ca e un ritual al locului sa ma satisfaca. Un ritual aplicat doar oaspetilor de vaza. Am acceptat tratatia zambind timid. M-a sters cu grija cu ajutorul unui prosop fin iar apoi m-a rugat sa ma intind gol, pe un pat. Si sa inchid ochii. Am auzit cum deschide fermoarul unei genti si scoate ceva. S-a apropiat de mine si s-a aplecat asupra mea atat de mult incat i-am simtit respiratia. Apoi am auzit: fas-fas. Fas-fas. Ma dadea cu crema de-aia de soare care face fas fas...unde-i verde nu e rosu. Mi-a mai tras trei jeturi si a plecat zambind, spunand ca voi fi protejat de razele solare. Cand mi-am revenit din uimire m-am imbracat si am coborat la receptie. Am comandat un suc la un bar aflat in apropiere si am inceput sa-mi astept prietenul cu care trebuia sa vizitez piramidele. Cineva m-a atins pe umar si mi-a aratat o poza. Eram eu, imbracat in haine egiptene, care aratau a fi foarte scumpe. Cel care mi-a aratat poza avea cam 65 de ani, o barba carunta lunga, parul carunt pieptanat spre ceafa. Capul descoperit. Eram total nelamurit si l-am intrebat ce-i cu poza respectiva, e un trucaj, primeste asa ceva orice oaspete a hotelului?! Nu! In poza era printul mostenitor al Egiptului, care parca imi era frate geaman. Si care ma vazuse la aeroport cand ajunsesem in tara si vroia sa ma intalneasca!
I-am spus batranului sa ma astepte cateva minute sa imi iau niste bani din camera. Mi-a spus ca nu voi avea nevoie de absolut nimic si nu voi lipsi mai mult de doua ore. Am acceptat, curios fiind de ce avea sa urmeze.
Am urcat intr-o limuzina model american, mai veche. Dar era foarte bine intretinuta, cu bar din lemn de trandafir si televizor in interior. Geamurile erau mate, asa ca nu am vazut traseul pe care l-am facut. Am mers vreo jumatate de ora. Timp in care batranul nu a scos un cuvant. Avea o fata grava, se uita inspre geam ca si cum ar fi admirat peisajul care nu se vedea. Mi s-a parut dubios ca avea niste sosete interesante, in dungi negre si roz. Flausate.
Masina s-a oprit si am oprit in fata unui parc urias. Portile erau pazite de un fel de gardieni care aveau langa ei 6 pechinezi fiorosi cu botnite. Am zambit. Ce poate sa iti faca un pechinez?! Mai tarziu am aflat ca acei caini fusesera crescuti de o leoaica si fusesera hraniti doar cu carne cruda. Erau perfecti pentru paza pentru ca aud foarte bine si in plus, au de partea lor elementul surpriza. Nimeni nu se teme de ei! Poate pentru ca nimeni nu stia ca bagasera in spital doi hoti
Dupa ce am parcurs un fel de alee lunga de o suta de metri am intrat intr-o cladire destul de mare, care semana cu o moschee. Am fost rugat printr-un semn bine tintit sa ma descalt. Am facut-o. Apoi mi s-a facut semn sa ma dezbrac. De ce? - am intrebat. O sa vedeti, mi s-a raspuns intr-o engleza impecabila. Nu o sa va para rau. Am facut-o.
Batranul a luat-o inainte iar eu l-am urmat. Am strabatul mai multe sali racoroase, in care ardeau betisoare parfumate, tamaie, musetel, simionel, coada soricelului si seminte de mustar si am ajuns intr-un fel de uriasa piscina acoperita. In bazinul in care pluteau petale de trandafir galben se aflau vreo 50 de femei dezbracate. SUPERBE toate! Iar intre ele, EU! Mi s-a facut rau! Nu stiam ce se intampla. Apoi mi-am amintit de poza care imi fusese aratata la hotel. Era printul mostenitor al Egiptului, care semana leit cu mine. Mi-a facut semn sa intru alaturi de el in piscina. Am facut-o si pe asta, moment in care 7 femei au sarit pe mine si au inceput sa ma unga cu uleiuri parfumate. Printul a zambit si mi-a spus, tot in engleza, ca acesta este haremul meu si a plecat. Am tacut, inghitind in sec.
Fetele m-au invitat sa ma intind pe o scandura tare, pe care era pus un prosop alb si aspru. Apoi au inceput sa imi maseze tot corpul.
Speriat cumva il intreb pe batran de unde si pana unde am eu harem??
In acel moment batranul imi spune „din alta viata” si face un abracadabra si totul dispare. Sunt in alt loc, intr-un alt timp.
Simt picaturi reci pe spatele gol si ma cuprinde o senzatie de frig. Deschid ochii exact la timp ca sa vad cum roua de pe frunzele copacului sub care m-am adapostit imi cade pe par. Am parul lung, incalcit, strans la spate cu un siret facut din piele de leu. Ma ridic cu greu, imi dezmortesc oasele si ma bucur de racoarea unei frumoase dimineti. Campia este verde-verde, ca smaraldul. E liniste, natura abia se trezeste. Soarele se lafaie in carul de aur al lui Apolo, care urca incet spre inaltul cerului. Ingenunchez, o sarut pe mama Gheea, imi iau arcul si ghioaga din creanga in care le agatasem seara. Plec. La vanatoare. Mi-e putin frig. Sunt acoperit doar cu o alta bucata din pielea leului pe care l-am omorat din greseala acum doua zile.
Calcand usor pe iarba uda ma indreptam spre un tapsan din apropiere. Cand aud: tropotrop, tropotrop, tropotrop. Ma las urgent pe burta si ma ascund in iarba deasa. De dupa un palc de copaci au aparut atunci vreo 50 de femei aproape dezbracate, care strangeau intre craci niste cai nazdravani. Ultima avea intr-o lesa un titan. Auzisem de el. Kosmos, frate cu Prometeu. Nebunatecul avusese ambitia sa le invinga pe amazoane dar fetele, conduse de una Misandrina, l-au invins pana la urma.
Brusc amazoanele si-au strunit caii. Au inceput sa asculte cu atentie si sa scruteze imprejurimile cu privirea. Astrid si Xception renumite datorita calitatilor extrasenzoriale pe care le au, s-au indreptat spre locul in care ma ascundeam. Nu au trecut cateva secunde ca am si fost legat de unul dintre cai, la dreapta Kosmosului. Batranul titan ma privea cu compatimire. Stia ce ma asteapta! Am realizat si eu abia in momentul in care mi-a privit trist blana de leu. Realitatea m-a izbit! Nuuuuuuuu! Voi deveni un toyboy!!!!!!!!
Am fugit in urma calului pana in tabara fetelor. Amazoanele m-au dezlegat si m-au dus cu forta intr-o cada plina cu apa calda. Se simtea mirosul innebunitor al uleiurilor aromate, scapate din belsug in apa. In cada erau deja doua amazoane. Am fost silit sa intru intre ele. Desi m-am opus cu strasnicie, nu am ajuns la un rezultat... Vai mie! -am gandit. Pielea de leu imi fusese demult smulsa din jurul salelor, iar cele doua luptatoare neinfricate incercau cu o perie facuta dintr-un arici mort sa indeparteze urmele lasate pe trupul meu de drumul lung. Cazna a durat vreo 2 ore...suplicii, suplicii... Din nou am fost dus cu forta pe un fel de pat urias, facut din blanuri rare. M-au intins acolo si m-au legat de maini si de picioare. Eram curios ce se intampla in continuare. S-au auzit sunete de bucium si batai de tobe. Ca din pamant au aparut toate 50 de amazoane, acoperite cu pelerine lungi, cu gluga. La un semn al uneia au inconjurat patul pe care eram legat. Cu o singura miscare si-au smuls pelerinele si au ramas goale. Eram speriat, ingrozit, inspaimantat, infricosat.
In momentul respectiv m-am trezit. Am sarit din pat si am iesit pe balcon. Toate femeile din visul meu aveau acelasi chip si acelasi zambet. Zambesc si eu...Era dimineata. Iubesc diminetile.

Sursa: William Shakespeare, "Hamlet"

Moderatori angel_angel39 Galateea admin