“La inceput era Cuvantul […si Cuvantul era totul…] şi Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”
Am pus intre paranteze ce nu s-a tradus din scrierea originala din motive ce tin de conciliu de la Niceea. Banuiesc ca teologii imi vor sari in cap. Insa “scriptum est enim quod scriptum est”.
Am o mare admiratie si respect pentru cuvant. Cand am citit prima oara acest verset am ramas cu o stanta pe viata. De ce? Pentru ca toate cate s-au facut nu s-au facut in afara lui- ni se explica in versetul urmator. Cuvantul inalta, este gand, defineste, creeaza, exprima, da viata, denumeste, ne manifestam prin el, rupe, adanceste, izbeste, denunta, darama, construieste etc. Este si blestem si binecuvantare. Depinde de alegerea verbelor, a actiunilor.
"Prin cuvinte se invata cea mai mare porunca. Porunca Iubirii. Sa iubim pe cei din jurul nostru atunci cand merita cel mai putin, atunci de fapt au cea mai mare nevoie de iubire. Mamele iubesc asa. Indiferent daca puiul e cuminte sau obraznic, are patru clase sau doua masterate, este cioban sau avocat, este talhar sau desfranat, este mic sau mare; este copilul ei, carne din carnea ei si iubeste oricum, neconditionat. Eu nu pot face asta. Pe lume toate trec, bucurii..necazuri. Dupa ploaie apare soare, dupa iarna vine primavara. Eterna intrebare ma face sa nu-mi fie urat. Moartea e o mare nedreptate"
Si Cuvantul a inviat. A invins Moartea. Am auzit dangatul clopotelor. Venea de peste tot. Cumva m-a invaluit si mi-a transmis mesajul Invierii. Mi-am facut cruce si parca am simtit pentru cateva momente ca m-am conectat, ca mi-am deschis sufletul. Si am primit Lumina. Asa cum stiu eu sa o primesc…starea pe care o primesti acolo. In acele ceasuri, lumea e mai buna. Nu oamenii...lumea. Om bogat, sarac, alb, negru, nelegiut sau legiuit, trecut prin viata sau prea crud pentru a intelege ce se intampla, transforma noaptea Invierii in cea mai puternica forta. Atunci lumea e mai buna, ei sunt luminati nu de lumina lumanarii ce le arde in mana ci de lumina pe care ei o imprastie din interior. Si lumineaza lumea, in miezul noptii. Doar o noapte. Probabil ca toti se gandesc la acelasi lucru: Hristos a inviat. Si o energie pozitiva ii invaluie.
Si poate ca ar trebui sa stim, ar trebui sa stiu, ca Invierea nu e doar o minune ce s-a petrecut doar acum 2000 de ani, intr-o noapte. Invierea e o minune ce ar trebui sa se petreaca in fiecare zi, in noi.
Si asa se si intampla, chiar daca nu o constientizam. Sau cel putin asa cred. Se intampla de fiecare data cand luptam pentru ce ne dorim. De fiecare data cand iubim. De fiecare data cand plantam o floare, un copac. De fiecare data cand intindem mana cuiva aflat la nevoie. De fiecare data cand ni se ofera ajutorul sau cineva ne zambeste altfel. De fiecare data cand ai incredere intr-o anumita contabilitate a frunzelor. De fiecare data cand ne simtim usor cazuti dar avem puterea sa ne gandim la miracolul bunului si frumosului din viata noastra. De fiecare data cand ne privim intr-un anume fel si adormim visand cu ochii deschisi. Si de fiecare data cand ne gandim cu drag la cei ce-i iubim si le dorim binele inaintea binelui nostru.
Si toate astea m-au facut sa meditez la ale mele pacate: minciuni neimportante, cu siguranta, ca de-asta nu le tin minte. Am dusmanit pe cineva? Tot ce e posibil. Chiar daca numai pentru cateva minute. Am fost trufas? Sunt mai tot timpul. N-am ucis si n-am furat. Si n-am avortat, normal. Nici nu as putea. In rest cred ca am facut cam toate pacatele care se pot face. Eiii…nici chiar asa. Exagerez. Asta inseamna ca nu sunt un bun crestin? Asta inseamna ca portile Iadului imi sunt larg deschise? Asta inseamna ca ar trebui sa traiesc toata viata in post negru? - una o exclude pe cealalta, oricum. Asta inseamna ca in fiecare zi ar trebui sa fac 50 de matanii si sa spun 300 de rugaciuni? Sau ar trebui sa ma tarasc pe genunchi si pe coate pe dealuri abrupte pana la nu stiu ce manastire? Oare Isus Cristos ar fi mai fericit daca m-ar vedea plin de sange, flamant dar cu un abdomen bine conturat? (abdomenul de la matanii se trage). Nu cred ca asta inseamna sa fii bun crestin. Cred ca e de ajuns sa iti iubesti aproapele, sa fii sincer cu tine pentru ca astfel vei fi sincer si cu cei din jurul tau, sa faci bine atunci cand poti si sa iti doresti in permanenta asta, sa razi in loc sa urasti, sa spui o vorba buna in loc de una de ocara, sa te cunosti pe cat posibil si sa incerci sa iti indrepti greselile. Cand ti le definesti. Oricum cam atat pot face eu. Poate unii dintre voi sunteti in stare de mai multe. Asta inseamna a sunteti mai buni.

Sursa: doxologie.ro

Moderatori angel_angel39 Galateea admin