Ganduri de dimineata devreme…
Trezit de o transpiratie rece si de un vis de-un realism coplesitor pentru un diletant ca mine, vis parca din alta viata.
“... fear is the mind killer.”
Lectia Bene Geserit trebuie sa faca parte din tine daca vrei sa traiesti si sa simti frumusetea vietii,. Initierea isi urmeaza pasii starnind tulburarea voita a interiorului.
Intelegerea lucrurilor firesti e una din bucuriile ratiunii, bucurie inteleasa doar de cativa prieteni ai firii. Un draft aruncat pe noptiera din odaia cu lumina chioara asteapta sa fie recitit, sa-si primeasca ultima forma, corectura finala.
Ce ciudat incepe ziua...Lecturile tale nu sunt importante, faptul ca scrii bine la fel. Stiu ca intelegi si teatrul si filmul iar muzica e parte a naturii tale. Vorbesti fluent mai multe limbi straine si tii prelegeri ad-hoc despre "spiritul limbii" ori secretele ei cu acel curaj entuziast izvorat din admiratia cu care te coplesesc uneori cei din jur. Insa nu poti baigui nici macar o boaba inpali iar de lingala nici nu ai auzit. Nu intelegi.
Ai calatorit mai mult decat ai sperat, ai cunoscut oameni pe care doar ai visat sa-i intalnesti si crezi ca acum stii. Dar nu stii.
Lecturile incepute la o varsta timpurie te-au format iar acum ai devenit tesatorul propriilor povesti. Te simti indreptatit. Dar nu esti.
Intelegerea ta vine din experiente tulburatoare si lecturi de o varietate ametitoare. Cu toate astea esti modest si moderat in actul gandirii: stii ca nu stii nimic. Totusi aroganta nu-ti da pace si te incolteste: esti constient ca stii mult mai mult decat majoritatea oamenilor. O vezi zilnic cand discuti cu ei.
Ce putin pricepi din lume! Ignoranta ta striga cu fiecare roman, nuvela, postare, articol, interventie pe care o ai.
Pana la urma e bine, lumea te crede acum. Castigurile sunt rezonabile. Respect, statut social, bagat in seama. Dar peste 5000 de ani? Nimic. Vei fi praf de stele. Dar ceva va supravietui..

Ganduri de pranz….
“Cele mai comune doua elemente ale universului sunt hidrogenul şi prostia” -Harlan Ellison.
Amintire:
Student, bogat in activitati culturale si sarac lipit in bani, de ziua lui Eminescu, afara pe scarile Centrului Cultural Francez, impreuna cu niste amici iesit fiind la o tigara am fost martorul urmatoarei scenete. Un individ cu profil de boxer, cercel in ureche (cu pietricica) si lant de aur masiv care-i atarna la gat ostentativ, scoate capul afara din Mertzanul lui cu numar de Germania (cum altfel?) si ne intreaba "care e faza pe acolo".
"-E ziua lui Eminescu, raspunde unul dintre noi !-Da cine e ma rog Eminescu asta, de vin atatea masini la ziua lui ca eu n-am auzit de el, e vreun smecher nou prin oras ?- Paaai, e cel mai..., dau sa raspund fara a-mi incheia vorba cand individul intreaba abrupt cu aceeasi mina intrigatai ce masina are ma, Eminescu asta al vostru ?"
Carevasazica relatia dintre Mertanul cu multi cai putere si Spirit isi are istoria proprie.
Dar ma opresc aici sa nu fiu intrebat ce masina am. As pierde inevitabil.

Ganduri de dupa-amiaza…
“…pe dinafara va aratati drepti oamenilor, inlauntru insa sunteti plini de fatarnicie ..."- prieten drag.
Exista o realitate de care ne-am lovit cu totii: atitudinea mizerabila a oamenilor ce te inconjoara. Nu stiu sa se poarte oare, sau nu vor ? Toti trec prin diverse experiente si se bat cu pumnii in piept cat de cinstiti sunt si totusi se poarta oribil.
Intrebarea fundamentala ar fi: de ce se intampla totusi ?
Am avut ocazia sa vad, cu ochii mei, cat de putin dureaza “respectul” acestor oameni. Bun, dar atunci de ce acesti indivizi persista, staruind cu incapatanare in mitocanie atunci cand au sansa de a o face fara sa fie pedepsiti ? Upssss, cred ca deja am dat un raspuns.
Astfel mi s-a revelat urmatoarea dilema: de ce aceiasi oameni se poarta ireprosabil cand sunt in contact cu alte persoane de care depind? De ce amabilitate pana la ploconire cand au nevoie si muscaturi de gat, nervi si impolitete cand nu mai au trebuinta? Am sa incerc sa schitez un raspuns in urmatoarele randuri. Pentru ca ei de fapt nu sunt amabili ci doar isi vand rabdarea cu ceilalti in schimbul a ceva ce ar putea castiga, nu stiu ce, poate avansari, bani, imagine ori un loc mai in fata iar daca acel ceva nu exista, atunci dispare si motivatia lor si redevin imediat mitocani, grosolani.
Cred ca asa se poate trasa o frontiera intre verticalitate si lingusire. Omul vertical adevarat este vertical tot timpul insa mitocanul este politicos doar in anumite conjuncturi, doar cand are nevoie de ceva sau cand crede ca, printr-o atitudine mai servila, ar putea castiga ceva. El este nesincer prin natura sa. De fiecare data cand aud replici "ei, si ce daca s-a simtit ofticat X, uite nu mai pot eu, de parca as sta la mana lui", stiu imediat ca am in fata un lingusitor, un caracter dubios cu suflet minuscul de gandac egoist, mancator de cadavre.

Ganduri de-amu…
Civilizatia este una dictata de o combinatie intre oportunism si forta. Este o civilizatie a actului coercitiv menit doar sa constranga si in absenta caruia totul se dilueaza si devine neimportant, relativ.
Dar ce stiu eu? Peste 5000 de ani nu voi mai fi nici macar o amintire. Avea dreptate Kundera in “Nemurirea” lui. Voi fi bucuros daca un ciolan de-al meu ajunge obiect de studiu intr-un laborator de antropologie. Si atunci de ce atatea ganduri? Totusi sper ca 17g din mine inca sa existe. Combustibil am destul. Ce inseamna 5000 de ani pentru a cincea si singura forta a Universului care transcede spatiul si timpul?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin