Cred ca este o continuare a starii de ieri. Poate acum e vremea starilor. Avea dreptate Eclesiastul. Eclesiastul...preferatul meu. Nu pentru multimea zadarniciilor, nu pentru rasturnarea sistemului valoric, nu pentru confesiunea unui suflet stingher in propria constiinta. Adica mi se pare o cruzime ca sa-i spui verde-n fata unui om ca tot ceea ce face el este o trompeta. Ca nu conteaza. Isi da seama si singur insa daca ii distrugi speranta cu ce mai ramane? Evident ca nu sunt de accord nici cu trepanatiile idioto-corporatiste de genul “sa gandim pozitiv”. Astia te invata si cum sa gandesti. Libertate zero. Sa mori tu? Vine apa peste tine…nu-I nimic, gandim pozitiv. Iti moare cineva drag, who give a shit…gandeste pozitiv etc. Si o tii asa langa-danga intr-un curcubeu al prostiei, alaturi de altii care adera la idea asta. Poate asta e calitatea cea mai mare a prostiei: este convergenta.
Am divagat. Deci nu pentru multimea desertaciunilor imi place Eclesiastul ci pentru frumusetea “vremilor”...pentru orice lucru este un timp si o judecata. Nimic nu e intamplator.
„...vreme este sa taci, vreme este sa graiesti…”
Cu noaptea-n cap am cautat, impins de un imbold interior, melodia “Master of the Wind” – Manowar (prietenii stiu de ce). A fost suficient sa ascult primele acorduri, pentru a ma teleporta in trecut, prin cretacic. Si m-am regasit pe mine, cel de la 22 ani. Eram eu, dar parca nu eram eu. Aveam parul lung (si cu siguranta mult mai des). Aveam vreo 7 kile in minus. (acum cred ca toate kilogramele suplimentare sunt pe creier). Vreo 1000 de griji mai putin. Fire de par blonde, acolo unde azi am albe. Nu, nu eram blond, deci acum nu sunt un mosulica cu par alb, sa fie clar. Obiectivele imi erau atat de clare si atat de simple. Cautam tricouri “originale” cu Metallica. Si tremuram de fericire atunci cand le procuram cu mari eforturi. Faceam trafic cu embleme (acele ecusoane ce se coseau pe gecile “clasice” de blugi) si incercam sa-mi conving o vecina croitoreasa sa-mi stramteze blugii. Aveam si niste picioare ca niste fuse, nu vreau sa-mi amintesc cum aratam. Mai ales ca piciorusele alea le introduceam hotarat in uriasi bocanci. Acum ma gandesc la viitor, atunci nu-mi doream decat sa-mi inregistrez cat mai multe albume ale trupelor favorite. Da, eram rocker. Adica sunt. Lumea era a mea, prietenii erau langa mine, buzunarele imi erau sparte si goale si eram atat de fericit. Acum vreau sa vad Noua Zeelanda inca o data. Atunci paradisul era pustietatea din Vama unde pescuiai sa ai ce manca. Acum caut hoteluri cu multe stele si fac scandal daca nu corespund asteptarilor. Atunci dormeam 10 intr-un cort de 4 persoane, claie peste gramada, cu capul pe o caramida, cu nisip in gura, ochi si cur. Era prohibit iesitul la pipi…altfel ar fi fost jale. Acum numar banii de rate, salarii, dari la stat, atunci socoteam maruntisul de bere. Si-l imparteam cu prietenii. Si cand il terminam, ne dadeau altii bere. Eram o mare familie. Acum ma doare capul ca sunt stresat si ocupat. Atunci ma durea doar dupa ce beam o noapte intreaga si-mi scuturam pletele pe “Whole Lotta Love”. Ma mir ca nu mi-au iesit creierii prin urechi. Acum cum ma trezesc ma gandesc la ce am de facut azi si maine si poimaine. Atunci nu faceam decat sa rad amintindu-mi ce nazdravanii am facut noaptea trecuta. Acum imi aranjez dimineata parul, tuns scurt. Atunci il periam o data pe luna…in rest scuturam din cap si se aseza singur. Nu conta cum.
Dar si acum si atunci imi rasuna in urechi povetele vechi, cu grija lasate mie: sa pasesti cu grija si curaj si seninatate. Fara a fi un fatarnic. Si sa nu uiti niciodata unde vrei sa ajungi. Drumul drept nu e intotdeauna cel mai bun. Nu are copaci, frunze, poteci. Si nici zambete. Priveste si in jos, nu doar in fata. Risti sa calci pe lucruri care se vor intoarce impotriva ta. Si te vei impiedeca. Priveste pe langa tine, sunt lucruri de care poti sa te prinzi, oameni care te pot sprijinii atunci cand eziti. Prinde-le mana cand ti-o intind. Pentru ca ti-o intind cu drag. Urca, atunci cand o poti face. Dar sa nu te temi sa si cobori. Odihneste-te. Si reia urcusul. Atunci cand simti ca incremenesti, ai rabdare. Intelepciune. Gheata ce te tine prizonier se va topi si vei merge mai departe. Spre o viata ce-ti va fi ca o dimineata de vara, pe malul marii.
Mdaaa…Acum zambesc cu drag gandindu-ma la tot. Si privesc cu ochi calzi imaginea din fata mea. Prietenii stiu de ce.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin