Ploua. Bate vantul. Urat. Bacovian. Nu sunt ogor, nu sunt floare, nu sunt un ratacit in desert. Nu sunt naufragiat in larg, nu sunt elefant in savana africana in timpul anotimpului secetos. Nu sunt peste pe uscat, nu sunt o strada murdara, nu sunt o padure care arde. Acum sunt doar “fiul ploii”. Pentru ca urasc unele zile ploioase asa cum urasc putine lucruri in lume.
Acum cand ploua, eu nu sunt eu. Sunt de fapt un eu rebegit, pricajit, mototolit, sifonat, indispus, deprimat, infrigurat, imbufnat. Urasc ploaia asociata cu vantul rece, intepator. Urasc umbrelele, pelerinele, hainele ude, pantofii inmuiati. Urasc noroaiele, cizmele de cauciuc, baltile. Urasc apa care se scurge de pe acoperisuri si-mi cade mie in crestetul capului. Daca imi doream asta, m-as fi facut streasina. Urasc stergatoarele de la masina, urasc lumea gri, urasc fetele indispuse ale oamenilor. Ii vreau zambind.
Se spune ca zilele ploioase sunt ideale pentru numarat bani. La mine nu functioneaza. Zilele ploiase ma fac doar sa numar banii pe care ii datorez statului, bani pentru cresterea pe ajutoare sociale a cohortelor de purandei sau construirea turnuletelor. Si ma deprima mai mult.
Si cica zilele ploioase mai sunt bune de facut copii. Dar de ce sa-i faci?! Sa le lasi mosternire datoriile bine calculate intr-o zi ploioasa si apa care-ti curge in cap de pe acoperis?! Copilul, bietul de el, nu stie ca in lumea in care va veni se plateste si taxa pentru apa de ploaie. Mai pot sa-i las ceva. O editie princeps a poeziilor lui Bacovia. Pe prima pagina o sa-i scriu:” Draga mea (ca va fi fata), conceputa intr-o zi in care tata era in usoara indispozitie, iti las aceasta carte a unui poet dus cu pluta, ipohondru dar care a murit bine mersi pe la vreo 80 de ani sau 76…nu conteaza. Dragalaso, daca nu te vor deprima zilele tale ploioase si nici poeziile lui Bacovia, vei ajunge mare! Asa sa-ti ajute Dumnezeu.” Accept totusi ziua asta ploioasa doar daca e insotita si de o mansarda in care ecoul picaturilor …mai bine tac.
Ploaia ar trebui sa cada dupa un orar bine stabilit. Sa fiu anuntat, ca sa ma pregatesc psihic, asa cum sunt anuntat ca se ia curentul, gazul, ca se inchid strazile. Mi-as face rezerve de putere, m-ar retrage intr-un colt si as astepta sa treaca. Mi-as pune niste ochelari pictati pe interior cu un soare puternic pe un cer albastru, si as asculta in casti pasarele ciripind si valurile marii.
Accept si ploaia de vara. Puternica, cinstita, calda, iubitoare. Scurta si intensa. Sa ma prinda in strada, sa ma faca ciuciulete... ea e ploaia de vara. Ea vine dupa o zi calda, dupa ea va veni alta zi calda. Fiecare primeste ceea ce doreste; intotdeauna daca isi doreste cu adevarat. Ploaia de vara miroase bine, lumea miroase bine dupa ploaia de vara.
Dar protestez in mod public impotriva ploilor reci, marunte, perfide, marsave, josnice, infame, ticaloase cu inceput dar fara sfarsit. Cohorte nesfarsite de picaturi chinezesti ce cad necontenit, ritmic, regulat.
Dar sunt un tip optimist. Intotdeauna am fost. Ma voi aseza cuminte, intr-un coltisor, si voi astepta sa rasara soarele si pe strada noastra. Si a voastra.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin