Cândva mi-ai dat timpul tău de bunăvoie! Dăruindu-mi clipele tale, ți-am oferit liniștea și bucuria de care aveai nevoie în acea perioadă a vieții tale. Cât bine mi-ai făcut și câtă fericire ți-am adus. Alina mi-e numele, alinare ți-am fost. Eu zâmbesc, tu poți să mai zâmbești?!
Îmi dăruiai timpul tău și chiar mi-l consumai pe al meu cu nesaț! Hărpăreț mai erai! Însetat de mine, înfometat de noi. Avid de de discuțiile noastre! De parcă timpul meu nu ar fi fost la fel de important dacă tu nu ai fi făcut parte din el. Te-am lăsat, puțin câte puțin, să iei ce vrei din mine. Ți-am dat voie să mă ai, să mă cunoști și să mă iubești așa cum nimeni nu a reușit vreodată. M-am deschis, la naiba! Oare am făcut bine?! Se prea poate... sau nu...
M-ai deposedat de toate serile mele de liniște! Mi le-ai luat pe toate! Le-ai devorat puțin câte puțin până când am rămas fără suflu. Mă sufoc acum! Am ajuns în punctul în care am eu nevoie de timpul tău. Am devenit dependentă de noi și m-am trezit dintr-o dată, speriată, paralizată de frică, cu tine cerându-ți drepturile, timpul, energia și atenția înapoi. Am crezut că înnebunesc! Nu mă pregătiseși pentru asta!
Cum vine asta?! Cum dracului vine asta?! Cum poți să dăruiești timp pentru ca mai apoi să-l ceri înapoi ca și cum nu ar fi fost al nostru?! Ne aparțineam! Mi-ai furat sufletul, acum na, dacă tot îți vrei timpul, înapoiază-mi inima intactă!
Mai poți? Mai putem?!
Sigur că nu!
M-am asigurat că nu o să uiți vreodată! Trecutul tău a fost perioada mea de glorie!

În numele unei relații virtuale!
Cu drag,
Dama Fără Secrete
Damafarasecrete.eu

Moderatori angel_angel39 Galateea admin