Cine nu își dorește sa fie iar copil, sa retrăiască adolescenta? Eu, unul, pot sa jur ca a fost printre cele mai tari perioade din viata mea. Imi aduc aminte de primul meu profesor de istorie, Dumnezeu sa-l ierte, si de manunchiul lui enorm de chei. Cred ca a fost prima data cand vorba "capul plecat, sabia nu-l taie" și-a demonstrat eficacitatea. Parca vad si acum manunchiul acela gigantic, de chei, părăsind mana rotofeie a profesorului cu vădita intenție de a-l lovi cu subsemnatul. Din admiratie pentru efortul profesorului sau, poate datorită instinctului de autoconservare, m-am aplecat la timp si cheile s-au oprit in gura colegului din spatele meu, asa cum se lipesc sfintele moaște de buzele credincioșilor. Si cam asta a fost clasa a V-a.

Clasa a VI-a mi-a adus un frumos cadou sub forma unui atlas geografic vechi, dar foarte bine realizat. Atunci mi-a fost trezit interesul pentru poezie cand, printre paginile atlasului, am descoperit o frumoasa localitate, parte a raposatei Iugoslavie, cu un nume de rezonanta istorică, orașul port P..a. Il puteți gasi in Croația de azi si va asigur ca este un oraș foarte frumos. Imi aduc aminte de amuzamentul profului de mate in timp ce imi citea capodopera si aprecierile lui de dupa: "tinere, mare măgar mai esti!" Drept premiu, am fost scos in careu si, neputând sa ma retrogradeze de la pionier la șoimul patriei, m-au articulat cu un 6 la purtare.
Clasa a VII-a, ooooo, acel moment in care profa de educație fizica s-a hotărât sa imi aplice o corecție fizica in zăpada fără sa realizeze ca, in afara mâinilor ei delicate ce imi frecau fata cu zăpadă, mai erau si alte părți ale corpului ei ce se frecau de alte părți ale corpului meu. Intotdeauna am sperat ca nu sunt de pe aceasta planeta. Lecția de echitație a profei a demonstrat-o din plin. E.T. facea parte din mine sau, mai bine zis degetul lui, o parte anatomica pe care eu nu o puteam controla. Arata insistent spre cer: " Bob home". Perioada următoare a fost una de "coșmar". "Donșoara" de sport își făcuse un prost obicei de a-mi călări fiecare vis si extraterestrul cel pirpiriu, in fiecare dimineata, vroia acasa. Pana cand, intr-o dimineata, l-am gasit inert si in jurul lui si pe o parte din pijamalele mele era o substanța incoloră cu vascozitate ridicată. Săracul, probabil, sângerase pana la moarte.
Fiecare an a avut parte de cate o povestioara dar nu are rost sa ii trec pe toți in revista. Nu as vrea sa plictisesc auditoriul. Asa ca, pe curând!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin