Adevărul despre singurătate.
“Cu cât stai mai mult singur, cu atât mai mult începe să-ți placă. Și cu atât mai greu îți vine să trăiești alături de altcineva”, mi-a spus cineva, la un moment dat. Recunosc: sunt o persoană care se încăpățânează să creadă că nu suntem hărăziți să trăim singuri, că rostul sufletului este un alt suflet, chiar dacă asta nu-l face nici mai fericit, nici mai plin, nici mai complet, ci, poate, doar mai puțin înspăimântat.
Așa că, mirat, am prins a privi cu mai multă atenție în jur, către oameni și relații lor. Iar dacă la început am crezut că este vorba de cazuri izolate, iar mai apoi am sperat că este doar o modă răspândită printre cei mai tineri, am sfârșit prin a accepta că sunt o mulțime de oameni în această situație și că vârsta nu este un criteriu. Și că, deși dorințele lor spun altceva, există o “comoditate a singurătății” care învinge. De fiecare dată.
Iar singura explicație pe care o am deocamdată – explicație subiectivă, desigur – este aceea că acestor oameni le e teamă. Le e teamă să îți dezgolească sufletul. Le e teamă că vor putea fi răniți…
Sorin Tudor
http://webcultura.ro/cineva-care-sa-te-f … esti/

Cand am citit randurile de mai sus ma gandeam la voi,dragii mei, care sunteti in permanenta cautare a sufletului pereche ,a iubirii absolute ,a omului perfect.Oare nu v-ati obisnuit singuri de aceea pretentiile sunt atat de mari ?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin