Multumesc ,,admin'', multumesc celor ce scrieti aici.
Parcul de distractii
Prima oara cand am intrat in parc mi s-a parut un loc prea galagios si obositor.M-am plimbat si am incercat sa descopar cat e de mare…Am vazut fete (unele ,,barbate’’)cu chef de joaca, baieti (cativa imbracati in fustite,dar mi-am spus:,,poate sunt scotieni’’), clovni, tocilari, smecherasi de cartier,…,o ,,lume’’destul de ,,pestrita’’, ca ,,afara’’. Mi-a placut ca fiecare copil trebuie sa poarte un ecuson(un fel de carte de vizita) si astfel imi va fi mult mai usor sa aleg cu cine sa ma joc si pe cine sa evit. Am descoperit plaja, unde multi construiesc castele de nisip,tarabele unde se joaca de-a vanzatorul-cumparatorul, si corturile de vreme rea. Aici, cu acordul propietarului, iti poti lasa masinuta sau papusa si poti veni cand vrei sa te joci in liniste. M-am mirat ca in unele corturi sunt o multime de jucarii, claie peste gramada, unele nefolosite de luni de zile, altele chiar parasite, dar propietarul (e dreptul lui) se mandreste in continuare cu ele…O fi o moda, cine aduna cat mai multe jucarii…
Mai tarziu am ,,pasit’’sfios in lumea ,,Cercului literar’’. Aici poti scrie despre orice : dragoste, literatura, muzica, amintiri, glume, stiinta, filme,samd. Apar tot felul de discutii, unele elegante altele mai putin, mai apar si incaierari de-a valma sau separat (cu dedicatie), tras de par, piedici, vorbe ,,de duh’’,dar poate si acestea fac parte din farmecul ,,Cercului literar’’.Unii prefera sa evite astfel de dispute si blocheaza intrarea ,,recalcitrantilor’’. Altii nu primesc la discutii decat pe cei cu invitatie. Nu stiu daca au sau nu dreptate, dar stiu ca este dreptul lor, face parte din regulamentul Parcului de distractie.
Nu pot sa spun decat: ,,copii’’, jucati-va frumos !...

Jucaţi-vă mai des cu focul
şi mai puţin romantic.
Ardeţi tot ce-i de ars
fără cruţare, fără milă.
Ardeţi trupurile care nu iubesc destul,
ardeţi pleoapele care se închid cu ciudă
în faţa oamenilor frumoşi
a pomilor înfloriţi şi-a ploilor de stele.
Ardeţi mâinile care nu se roagă
şi nu mângâie pe cât ar trebui să se roage şi să mângâie.
Ardeţi buzele care nu sărută
decât moaşte şi tălpi de călăi,
care tac mişeleşte
atunci când ar trebui să spargă ziduri de fier cu urletele lor.
Ardeţi cuvintele şi cărţile
din care nu curge o picătură de sânge violet
pentru că ele nu merită să existe.
Ardeţi focul care nu arde
şi apa care nu curăţă.
Ardeţi lumina care nu fecundează noaptea
şi întunericul fără străfulgerări.
Ardeţi pustiul care nu rodeşte sfinţi
şi mările care-şi abandonează, laş, corăbiile pe ţărm.
Dar mai ales nu-i cruţaţi pe îngeri, când trec nepăsători
prin dreptul privirii noastre
tăind-o cu aripa ascuţită ca briciul
şi luându-i brusc viaţa.
Merită cel puţin un autodafe.
În fiecare seară adunaţi resturile zilei
şi daţi-le foc strigând Aliluia!
În fiecare dimineaţă strângeţi laolaltă resturile somnului
şi daţi-le foc strigând dignus est!
Aţi fost îndeajuns de cuminţi, preacuminţi.
Aţi fost iertători, mult preaiertători.
A venit timpul să vă maturizaţi, prieteni,
să vă dezintoxicaţi de lumea aceasta atât de cuminte şi de
iertătoare.
Stătut de preacuminte.
Bolnav de iertătoare.
Jucaţi-vă mai des cu focul, vă spun.
Poezie de Cristian Bădiliţă

e, ce surpriza placuta . Neata,copii

Eu sunt in zodie cu napoleon pot sa fac 2 lucruri deodată

Ziua buna. Voi nu munciți?