-Hai să ne mutăm impreună Da! Hai să facem ceva nebunesc! Hai sa ne dam mâna, să pornim pe același drum, si så incercăm să nu ne rătăcim niciodată! Știu, nu va fi mereu ușor, nici nu-ți pot garanta acest lucru, nimeni nu ar putea , insă suntem puternici impreună, și vom razbi! Știu eu asta!
Bårbatul o privea perplex!
Primul impuls a fost acela de a fugi!
Se simțea sufocat, stangulat, poate chiar avea un atac de panică! Și , in mod clar, nu era in urma vreunui sentiment de preaplin sau fericire!
Fugitiv, ii trecură prin fața ochilor ceea ce inima ii proiecta pe interior, și o făcea de ani de zile. Aceleași imagini, mereu aceleași, cu "ea" , insă o altă "ea" decât cea pe care o privea acum și care-i propunea cea mai cretină soluție pe care o auzise vreodată!
Cum dracu se băgase in asta? Și doar fusese prevăzător! Dăduse doar puțin, oferise mai nimic, mereu asociindu-se inconștient cu imaginea unui stăpân de câini, pe care ii infometezi cu bunå știință, ii biciuiești, ii ții in frig, iar când aceștea, intr-un moment de rătăcire, se intorc så- lingă mâna ce i-a rănit permanent, le dai un șut, și intorci spatele! Apoi te duci și te culci liniștit! Cam așa făcuse și el!
Și de câte ori nu se intorsese ea!
Trebuie că era nebună, sau poate doar extravagantă, rănită dincolo de limita suportabilului ; poate ăsta era motivul pentru care nu mai servea decat senzațiile "tari", ieșite din normalul colectiv! O masochistă!
Și-o amintea pe la inceput , când se impotrivise fiecărui șut, fiecărei injurături ordinare cu care , mânat de o infinită generozitate și in mod conștient, o pălmuia constant , adulmecând mai apoi, cu o plăcere sadică, explozia de sânge proaspåt! Și ii plăcuse fiecare clipå in care o rănise! !
Insă după un timp se oprise! Nu mai protesta, nu mai riposta, nu-i mai ținea nici veșnicile prelegeri despre increderea ei oarbă, nici despre iubirea ei miraculoasă ce, in viziunea ei, intr-un final, l-ar fi vindecat de toate durerile unui trecut ce-i sfredelise inima! O fi simțit și ea că il plictisesc si il scârbesc! Măcar atât!
Nu mai era nevoit să-i suporte discursurile apocaliptice despre perfecțiunea pe care ea o găsea in el.
Insă doar ea, căci el era refugiat intr-o altă lume. In lumea lui. Iar ea nu avusese bilet de intrare niciodată! Era altarul lui, si ar fi sfâșiat-o doar dacă ar fi indrăznit să arunce o privire măcar! Dar era prea idioată ca să-și dea seama.
Poate că și ea trăia in lumea ei! Ce să-i facă? Ar fi putut să-i arunce un "hai sictir" cu toată scârba pe care o simțea când o vedea cum il privește , cu ochii ei mari și umezi, ciudat de increzători, naiba știe in ce, așteptând ca o caprioară, ce-și simte sfârșitul aproape, ca vânåtorul să arunce pușca și să o imbrațișeze! Ii venea să vomite!
-Desigur! Hai s-o facem! Când?
Impactul il simți instantaneu, aproape că nici nu apucase să inchidă gura! Era trupul ei, ce-l inlanțuia pe al lui, ca o plantå agațătoare sufocantă și otrăvitoare! Otrăvitoare de creier! Căci altfel cum iși putea explica tâmpenia pe care tocmai o lătrase? Căci fix așa intenționase så sune, un lătrat ironic! Trebuia să-și fi dat seama că idioata asta nu va ințelege subtilitatea!
- Știam eu! Nu vei regreta! Auzi? Uită-te la mine! Privește-må! Și ține minte fiecare cuvințel! Noi doi, tu și eu, vom fi fericiti! Știu eu asta!
De ce simtea mereu să sublinieze fiecare absurditate, perfect irealizabilă , pe care mintea ei fantasmagorică o proiecta in eter, cu acest idiot :"Știu eu"!?!? De ce?
De ce nu deschidea o dată ochii, să vadă! Felul in care fiecare cuvânt al ei il facea să o respingă mai tare, din nou și din nou?
Doamne! Cât de bine ii fusese fără ea, in cele 2 săptămâni cât fuseseră despărțiți! Moooaaa, parcă se trezise dintr-un coșmar!
Ce tâmpit!
Habar n-avea cum de se impăcaseră! Puteai så-l tranșezi, să -l invelești in crustă de sare, și tot n-ar fi știut så spunå momentul exact in care se låsase din nou legat!
Două săptămâni perfecte!
Fără explicații, fără vizite, fără intrebări inutile, puerile, repetitive, obsedante, de parcă era o mașină stricată! Niciodată nu-l interesase prea tare cum se imbraca, bine- nu-l interesa in mod deosebit nici acum, dar măcar nu mai trebuise să-i suporte sfaturile vestimentare. Ieșiri in oraș, seri cu baieții, băute, vase nespălate, ce viață!
Și acum?
Și-acum ii simțea , in modul cel mai apăsat si enervant, ventuzele pe buzele lui ! Iar il va moșcoși tot, cu rujul ei insuportabil din untură de câine, cu gust rânced! Și doar o avertizase că nu -i place!
Doamne cât o disprețuia! Ii venea så-i facă un vânt, să o izbească de peretele din apropiere, să o privească cum se strivește, apoi se prelinge inconștientă pe mocheta ei de 2 lei, pe care el nu avea voie să intre incalțat! Iar el, el să se bucure de priveliște, in liniștea ce-l va fi invăluit, o liniște atât de dorită, netulburată acum de glasul ei de fierăstrău ruginit. Apoi să se ridice leneș, și cu un rânjet satisfăcut, ...să plece!
Pentru totdeauna!
-Mâine! Da, mâine ne mutăm impreună! Sau nu mâine, nu se poate, am oră la manichiură! Poimâine! Ahh! Nici! Merg cu fetele la SPA! Ți-am spus, nu? Nu-mi spune că ai și uitat!? Bine, când vrei tu! Iți las cheile, te descurci!
Ce să facă???? Să se descurce? O privea ca pe o nebună! Da, asta era ! O nebună de legat!
Adică el putea "să se descurce, " iar ea mergea la SPA și să-și facă prețioasele ei unghii, pentru care sigur, dacă și le-ar fi rupt, ar fi plâns de s-ar fi cutremurat tot arborele ei genealogic!
Iar el ! El se descurca!
Ei, să aștepte!
-Mâine e perfect! Lasă-mi cheile!
Nah cå pe lângă ea, o luase si el razna! Oare era contagios? Trebuia să se ingrijoreze?
Trebuia sa iasă din casă! Asta trebuia! Acum! Altfel simțea că o va strânge de gât, și nu ca in momentele acelea când...
Iși căuta cu privirea, in hărmălaia din cameră, o haină! O smulse cu ură, și ieși!
O auzi in urma lui dar nu ințelesese ce zice! Nici nu-l interesa! Probabil se lamenta, cum făcea mereu!
Doamne!
In minte ii veniră 100 de alternative, de la dormitul in parc , sub cerul liber, la lista de prieteni la care ar fi putut apela!
Ba nu! Că l-ar fi găsit!
Un mijloc de transport spre capătul pământului, nu exista? Altul decât gândul si imaginația lui surescitată?
"Cuvintele mele au valoare de promisiune"
Iși amintea exact cand ii spusese porcăria asta!
Pe la inceputuri, in vremuri demult uitate, pe cand incerca să o imbârlige! De n-ar fi imbârligat-o in veci!
O voce interioară ii aducea aminte constant că in decursul anilor incercase să fie om de cuvânt! Mă rog, atât cât putuse! Și putuse! Căci altfel n-ar fi ajuns omul care era! Exceptând relația cu ea, reușise! Și cu ea incercase! Ii spusese din capul locului că sufletul lui e pietrificat, și intunecat precum interiorul unei nuci. Ermetic! Negru!
Dar ea, ea nu! Tâmpenia aia de romantism incurabil, boala grea, o făcuse sa bată câmpii mereu și să lupte chiar și atunci când nunmai avea pentru ce!
Ei bine, acum și-o va lua! In stil mare! Căci n-avea niciun chef s-o suporte non stop!
Să se impiedice de cerceii ei prin casă, majoritatea supradimensionați, in toate culorile Pământului și oribili! Ura toate porcăriile alea de pietricele strălucitoare, pe care in schimb ea le adora! Și-și mai și imagina că-i stăteau bine! Iisuse!
Hai că p' aștea ii putea masacra, va plânge un secol, dar va scăpa de ei!
Dar milioanele de perechi de papuci, pantofi, cum naiba se numeau, oribilitåțile alea ce-i deformau picioarele, de parcă era suspendată pe niște catalige, pentru ca apoi tot ea să se gudure pe lângă el să-i facă un masaj, că, deh, o doare pe fata, impraștiați in toată galaxia, și veșnic desperechiați! P' ăia nu-i putea suporta! Oare ar fi putut scăpa de câte o pereche, in fiecare zi câte una, apoi să o privească cu cea mai dulce nevinovație, să ridice din umeri, si să mimeze că plouă?!
Da, ploaia! Alt balamuc!
Si altă idee pe care nu i-o putea scoate din cap!
Il târa prin toate bâltoacele, la orele cele mai imposibile din zi si din noapte căci, nu-i așa? romantismul se cerea plimbat! In zilele când era norocos , isi incleșta brațul pe al lui, tinându-i-l ca intr-o menghină, de parcă venea cea mai mare inundație din istorie si avea nevoie să se priponească! Mergea dreaptă, parcă ințepată in dos, incapabilă să se ferească din calea mașinilor ce o stropeau,fără măcar să observe , căci era ocupată cu ploaia ce-i ruina machiajul , și făcea din chipul ei planșa preferată a unui pictor amator beat!
Ohh! Da! Si neamurile! Neamurile ei! Cum altfel decât de sânge albastru!
Țăcănita de maică- sa, mândră de parcă se trăgea dintr-un soi de inteligență extraterestră, cunoștea toate secretele universului și avea raspuns la orice intrebare, nu conta cât de penibil! Și să te ferească sfântul s-o fi contrazis! Te privea cam ca un iepure ce tocmai a fost jupuit pe viu, și fără anestezie!
Taică-su, săracu' , ce să se fi ales de el cu astea două in jur? Praful si pulberea! Ințelegea de ce-și băuse tinerețea, căci și el ar fi făcut la fel!
Dar pe turbatele alea de mătuși, sclifosite si parvenite, p' alea nu le va hali niciodată! Un cap in gură le-ar fi servit, la fiecare strâmbătură din nasul lor prețios!
Și n-ar mai fi călcat ele pe acolo! In veci!
Mergea fără țintă, in timp ce junghiuri ascuțite ii feliau creierii!
Nici el nu știa incotro !
De parcă ii și păsa! Oriunde! Cât mai departe de ea!
"Cuvintele tale au valoare de promisiune"
Rahat!
Stropi asfaltul cu saliva ce-i devenise neincăpătoare in gură!
Se opri, amintindu-și că-și cumpărase țigări!
Aprinse una. Trase adânc! Intr -un târziu realiză că staționa exact in locul unde, cu ceva timp in urmă, se opriseră amândoi la o țigară
"Locul lor", așa cum il numea ea! Se mira cum de incă locul nu era marcat, cu vreo placuță reflectorizantă, de preferință in verde fosforescent, vizibilă de pe Lună, comandată de ea in scopul de a imortaliza momentul , dorindu-se o mărturie a iubirii lor nemuritoare
Se intorceau de la restaurant, și o luseră pe jos inspre casă, la "o plimbărică", la insistențele ei, desigur!
Primul iși aprise el țigara. O privea absent!
Incerca să deslușească, fără prea mare chef, ce mama focului ii explica ea, gesticulând de parcă dirija aterizarea avioanelor!
Ceva despre abdomenul ei, chelnerița din restaurant si sarcină!
Sarcină!???
Pe toți sfinții!
O smuci de mână și o opri!
-Repetă!
Ea il privi o secundă, dezamagită că el nu fusese atent,si că va trebui să repete!
-A trecut o masină, n-am ințeles ce ai spus! Repetă!
Se apucă de turuit din nou!
Incepu prin a-și cere scuze cà trăsese cu urechea la conversația avutå de el cu chelnerița din local! Haida de! De parcă era ceva nou, se gândi elI!I
Rezumatul era simplu, atat cât avusesse răbdare s-o asculte: ea våzuse expusă niște branză de oaie, la una din tonetele de la Târgul de Crăciun, pe lângă care trecuseră, i se făcu poftă de macaroane, prin urmare , il sechestră pentru urmatoarele câteva ceasuri , in primul restaurant cu specific românesc, unde ea nu servi macaroane ci mânca sarmale. Dar, și ținuta-i căpătă un aer de parcă i-ar fi dezvăluit cea mai mare taină a lumii , rămăsese extrem de impresionată de gestul lui gentil de a se fi interesat dacă nu cumva aveau si paste in meniu.
Da, se gândi el, chelnerița! O intrebase, ce-i drept! Doar ca să intre in vorba cu ea, nu ca il preocupau "poftele" ei
In timp ce o "chestiona" , se apleca complice, dorindu-si ca parfumul femeii sa-i invadeze narile flamânde!
Ii cam facea cu ochiul, blonda slăbuță, și dacă ar fi fost singur poate ca i-ar fi recitat o poezioară!
Ahh! Dacå ar fi știut ea! S-ar fi dezlantuit iadul!
-Bine, și sarcina? Ce-i cu ea? Iși aminti că o intrebase, nerăbdător să ajungă la finalul inepțiilor ei obositoare!
Aaa, ii explică mai departe, chelnerița sigur il crezuse un iubit atent la poftele partenerei insărcinate ! Apoi ii descrise in zeci de amănunte , surprinse din toate unghiurile, despre privirea "sugestivă" si plină de tâlc, a blondei, indreptată inspre abdomenul ei!
Numai ea putea să-și imagineze așa ceva! Când de fapt el , el nu știa cum să se apropie mai mult de duduia cu ochi de peruzea!
Și totuși, n-o inșelase niciodată! Si lui ii venea greu sa creadă, deși ocazii fuseseră cu nemiluita. Naiba să-l ia, nu putuse si pace!
Și -acum, in timp ce fuma, o vedea cu câta incântare ii povestea! Aproape ca și-ar fi dorit ca intâmplarea să fi fost adevărată! Poate că asta ii și sugerase!
Maica Domnului! Asta ii mai lipsea!
Scâncetele unui copil, veșnic nemultumit!
Nu! Categoric, nu! Nu era de el asta!
Deși ea, acum că se gândea mai bine, ar fi fost o mamă bună! Desigur, aiurită, impraștiată, in stilu-i caracteristic, trebuind a fi supravegheată mai ceva ca cel mic, dar caldăa, calmă si iubitoare!
Zâmbi!
O și vedea alaptând, căci fusese inzestrată generos de natură!
Aproape cå-i ploua in gurå!
Hmmm...
Măcar la acest capitol să nu aibă ce-i reproșa!
Știa că i se dăruia total! O simțea de fiecare dată! Punea pasiune, si tandrețe, poate și iubire!
Hai ca din nou ajungea să se simtă ca un proscris!
El nu dăruia nimic! Decât strictul necesar! Dacă ii convenea, bine, dacă nu...era liberă! Femei sunt la tot pasul! N-o sa-l târască pe el in jocul ei romantios! Fusese o dată acolo! Și rămăsese singur! Și duruse ca dracu! Și injurase, și bause până la epuizare! Și ... Și atunci o găsise pe ea!
Mai bine nu ar fi găsit-o!
Nu-i era lui mai bine singur?
Făra sa-l sece nimeni că de ce a but , că de ce nu a făcut nu știu ce?
Sigur că ii era!
Imaginea ei, alăptând, il paralizase! I se cuibărise pe retină, și nu mai voia să-și ia zborul!
Un copilaș!
Copilașul lui!
Bine, și al ei! Dar asta doar așa, de conjunctură și pentru că nu se putea altfel!
Oare cum ar fi fost?
Gândul refuza să-i dea pace!
Se insinua tiptil, ii tortura fiecare nerv si parcă o dorință arzândă se trezea in el!
O și vedea in fața ochilor, cu părul lăsat liber, așa cum ii plăcea lui, in cămășuța ei din satin roșu, cu umerii goi si desculța. Zappând absenta cu telecomanda, in cautarea a ceva siropos! Dar, mai bine sa nu-si aminteasca de telecomanda!
Un ușor tremur de dorință il făcu să se razgândească!
Incercă să se calmeze, insă nu fu chip!
Dorința- invinse! Sau poate că altceva!
Zări peste drum o florărie, smulse practic ușa de la intrare și ceru un buchet de "floarea-soarelui"!
In viața lui nu cumpărase flori, cu atât mai puțin ei!
Dar știa că ii plac, il innebunise luni de--a rândul, probabil ca și un apropou, in speranța că le va căpăta.
Uneori și le cumpăra singură! Ca un bobârnac ce se voia pentru el!
Florăreasa ii intinse buchetul .Când auzi prețul, ii veni să le dea indărăt! Atât de mult?
Le mai privi o dată, nevenindu-i să creadă! Ce-i drept, erau superbe, ș'apoi , de unde floarea soarelui in plin ianuarie? Lasă, o dată, merita și ea!
Florile erau impachetate intr-un ambalaj ce imita ziarul! I se påreau așa caraghioase!..
Oricum , și asta tot de la ea știa, nu trebuiau oferite cu ambalaj, și neaparat cu floarea in sus!
Il instruise temeinic, dar el nu se simțise niciodată să i le ofere.
Până azi!
Ieși in stradă, oarecum incurcat de buchetul acela, si simțindu-se ușor ridicol.
Parcă avea emoții! Haida!
Mai bine ar lua un taxi. Măcar nu-l mai vedea vreun cunoscut!
Opri o mașina si se așeză confortabil
-Unde doriți să vă duc?
- La femeia pe care o iubesc!
Taximetristul il privi cu indulgență, in timp ce el simțea un val de purpuriu in obraji, si niște mâini asudate , ce i se pareau străine!
-Voi avea nevoie de o adresă, știți?
-Desigur! Strada Venus, la nr 17!
Șoferul zâmbi si demară in grabă!
"La femeia pe care o iubesc"???
Se uită, pentru o clipă, in jur, crezând că mai este si o altă persoană, inafara lui, in masinà.
Căci in mod clar , nu fusese el cel care răspunsese!
Dar dacă?
Nu , era imposibil! Și totuși!
Ceea ce se voise a fi un rictus ,devenise un zâmbet in toată regula, și se privea cu un aer tâmp in oglinda retrovizoare!
Pentru o clipă se intoarse in timp, incercând să identifice cu precizie "momentul".
Pâna și el trebuia să recunoască ...au fost câteva, unele chiar memorabile!
Să fi fost atunci când , sprijiniți de peretele unei clădiri fumau, râdeau și se amuzau, iar un individ cam dubios, o privi chiorâș și o salută ,zicându- i nu știu ce! El nu auzea , căci iși indreptă spatele, aruncă țigara, gata să sară la bătaie, să-i stâlcească mutra! Ar fi apărat-o până la ultima picătură de sânge!
...Sau poate in seara când inghețaseră de frig , căci li se stricase centrala de apartament, și toată noaptea stătură zgribuliți, imbrățișați strâns, uneori tremurând , de dorință, de răcoare, cine mai știe?
Și cât s-au mai iubit atunci!
Apoi ea a pregatit niște cartofi prăjiti, pe care a avut grijă să-i prepare crocanți, de-ți rupeai dinții, dar pe care el i-a mâncat până la ultimul, alături de carnea la cuptor, si de gogonelele maică-sii! Gustoase, ce- i drept!
Ii spusese atunci, pe când il privea, că pentru ea venise Revelionul...!
El simți un nod in gât, zâmbi politicos, si tăcu!
Șoferul ii atrase atenția că ajunsese la destinație!
Plăti si cobori in grabă!
Uită florile, fluieră dupa mașină, alergă și o prinse la semafor! Recuperă buchetul și se intoarse spre locuința ei.Privi ferestrele ! Doamne , cât ura perdelele acelea, cu prima ocazie , va scăpa de ele!
Aproape se ciocni de un copilaș pe care nu- l observå!
Oarecum șocat, se aplecă să-l ajute! Iși scăpase mașinuțele!
-Nenea, vrei să te joci cu mine? Dar să nu-mi furi vreo mașinuță, bine? Mi le-a adus Moș Crăciun, și trebuie să am grijă de ele, că la anu' nu mai vine.
Barbatul intinse instinctiv mâna și mângâie obrazul copilului!
Ar fi vrut să aibă niște dulciuri, un balon, orice, să- i ofere!
Dar nu, putea mai bine de atât, putea să se joace cu el!
-Hai, dă-mi și mie o mașinuță ! Dar să nu mă trișezi, și să-mi dai vreuna stricată, ai ințeles? Și hai să ne intrecem! Ce zici, construim niște drumuri? Cum ți-ar plăcea un circuit de raliu?
- Wow, Nene, ce tare ești ! Poți face asta?
-Desigur, și o vom face impreună!
-Auzi Nene? Da' sper ca nu te cheamă curând la masă. Nu mă lași singur,nu? Spune-mi, și tu mănânci legume? Mama numa' din acelea imi dă, zice că-s sănătoase, da' mie nu-mi plac, le manânc doar ca să nu o supăr pe ea, și så vină Moșul!
-Stai liniștit, nu plec! Și, să știi că nici mie nu-mi plac legumele, dar și eu le pap, ca să nu o supăr!
Următoarele două ore se târi pe asfalt, pe pâmânt, se ascunse prin tufișuri, se prăfui, construi, se abandonă, râse cu poftă și nici nu simți când zbură timpul.
Puștiulică plecă ascultator la masă, dupa ce- i smulse promisiunea că se vor mai intâlni.
El iși lua buchetul și, mai liniștit ca niciodată, urcând treptele câte două, gata să rămână fără suflare apasă infrigurat clanța și intră precipitat!
O gasi așa precum și-o imaginase!
Doar că părea plânsă și ...purta roz!
Se aplecă, o privi, și făcu ceea ce in puține ocazii făcea: o sărută cu toată pasiunea de care era in stare!
-Vreau să imi daruiești un copil!
...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin