 |
21 Martie- Ziua Mondiala a Poeziei
Ziua Internaţională a Poeziei este pe data de 21 martie şi este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. De asemenea, “Ziua internaţională a poeziei” urmăreşte să susţină creaţia poetică, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.
Primele manifestări dedicate “Zilei internaţionale a poeziei”, în România, sunt legate de Fundaţia Culturală „Orient Latin” şi de Asociaţia Culturală ADSUM, care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment. Spectacolele Asociaţiei Culturale ADSUM încep la Palatul Şuţu, iar anii următori (până în 2012 inclusiv) manifestările capătă amploare, fiind găzduite de Biblioteca Naţională a României şi Palatul Naţional al Copiilor. După anul 2009, ideea de a organiza manifestări dedicate “Zilei Internaţionale a Poeziei” este preluată de tot mai multe asociaţii culturale, ligi şi alte societăţi ale scriitorilor din România. https://cotidianul.ro/ziua-international … ziei/ La multi ani, poezie, poeti si iubitori de poezie!  ..... Intre o foaie alba si doua note de chitara Intre doua slove si fum gros de tigara Intre doua ganduri si-un neauzit oftat Intre doua colturi de rosu cearceaf! Intre doua soapte urmate de tacere Intre un strigat mut si-o calda mangaiere Intre un ras fortat si un ametitor sarut Intre un sfarsit si un nou inceput! Intre planuri si rani nevindecate Intre atingeri tremurande si haine sfasiate Intre degete-mpletite si palme dezmierdate Intre pietre in atriu si lacrimi sarate! Intre o raza si doi fulgi de zapada Intre stropi de roua si fire verzi de iarba Intre doua stele si-un nor amenintator Intre o zbatere de inima si un tainic fior! Intre doua clipe ce-aluneca pe ceas Intre ce a fost si ce a mai ramas! Intre dor de noi si refugiu in uitare Intre diferit -sublim si aparenta- asemanare Intre iesiri nervoase si primul compromis Intre o promisiune si - un vis stins! Intre priviri goale si atingeri fierbinti Intre gemete -n extaz si arzatoare rugaminti Intre tatuaje -mustind sudoarea iubirii Intre doua spasme- ecou al fericirii. Intre orizont si margine de infinit Intre zori de zi si umbre-n asfintit Intre pasi pierduti si vene de preaplin Intre ambrozie pe buze si-n suflet venin! Intre palida scanteie si dulce nemurire Intre trupuri vii electrizate de iubire Intre aroma si pielea-mi cu parfum de tine Intre inaltare in doi si prabusire-n mine! Esti tu...! By Angel... |
Matrimoniale Romania
Autentificare
Cautare rapida
Ultimii online
Categorii
Comentarii
Pagini
1 2 3 4 5 6angel_angel39
Sublim!
Nu se putea fara minunatele-ti slove!
Acum, blogul este desavarsit!
angel_angel39
Noapte buna, Vara!
Noapte buna , tuturor!
Sa visati frumos!
angel_angel39
Nu o stiam
Sărută-mă, Magda Isanos
Săruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Săruta-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţa nouă şi de primăvară.
angel_angel39
Multumesc!
Salul negru-Alexandr Puskin
Ma uit la salul negru ca un iesit din minti,
Si-i sufletul meu vested razbit de suferinti.
Pe când fusesem tânar si-ncrezator, trufas,
O tânara grecoaica iubit-am patimas.
Fermecatoarea fata ma dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplita se arata curând.
Stam între oaspeti veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi batu la usa, soptindu-mi, un strain:
-„Petreci între prieteni si nu stii nicidecum
Ca tânara ta greaca te-nsala chiar acum”.
L-am rasplatit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Si l-am strigat îndata pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: calare, goneam spre fata drept,
Si-o crâncena mâhnire se rasucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simteam ca nu mai pot,
În ochi cazuse ceata, eram sleit de tot.
Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se saruta cu fata, în brate, un armean.
N-am mai zarit nimic, doar spada s-a zbatut,
tâlharul n-avu vreme sa scape din sarut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap si-ntins,
Privind nauc la fata ce, -ngalbenând, s-a stins.
Imi amintesc tacerea, vad sângele: tâsnea...
s-a prapadit grecoaica si dragostea cu ea.
Smulgându-i salul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am sters de sânge spada, râzând de vechiul vis.
Iar robul meu prin bezdna carându-i pe sub porti,
În valuri dunarene i-a pravalit pe morti.
De-atunci nu-mi pun sarutul pe ochii nimanui,
Nici o placuta noapte în trista-mi viata nu-i.
Cu sufletul meu vested razbit de suferinti
Ma uit la salul negru ca un iesit din minti.
angel_angel39
Intr-un amurg cu pulbere marunta,
pe cand visa amarul ei sarut,
un sol calare il pofti la nunta,
vorbind de-un mire nou,necunoscut.
Atunci,ca sa-si arate tuturora
gandu-mbracat in negru pana sus,
Rolf ,cobora dintre paduri,la ora
cand se iveste luna la apus.
(La ora asta,se-ntalneau ,odata,
sub pini de mare ,arsi de suferinti
muscand ,amar,in gura sarutata
o ura grea,iscata-ntre parinti)
Intra-n castel,lasand afara vantul
si marea-n giuvaiere vinetii.
Cum niciun paj nu-i astepta vestmantul,
Rolf o porni pe treptele pustii.
Ce liniste adanca,nefireasca !
Ce ziduri groase!Ce cuminti nuntasi !
Nici muzica,nici larma omeneasca
n-acoperira propriii sai pasi.
Unde-or fi tinerii fara sfiala?
poate ascunsi intr-un ungher ales
asteapta clipa,rara ,nuptiala
soptind viclene vorbe cu-nteles?
Ori ,poate asteapta oaspetele mare
amantul parasit,nuntasul trist?
Rolf mangaie cu drag si nerabdare
manerul sabiei,de ametist.
Trecu ,ingandurat,prin ganguri sumbre,
privi afara,cobora pe scari.
pandind vibrarea focului sub umbre
si tortele ,sub fum de lumanari.
Si iata-n sala turnului,reci stane
barbati ,cu sabii suple,taciturni,
vegheau un catafalc intre coroane
scaldat in raza astrilor nocturni.
-"Bine-ai venit ,la nunta fiicei mele!"
grai,un glas innabusit ,molcom.
"Daca i-am dat ,vreodata,sfaturi rele,
cuvine-se sa mi le-ndrept acum
De ce v-ati intalnit pe ascuns ,sub pini,
necutezand fatis sa-mi intri-n casa?
De astazi nu mai vreau sa fim straini,
si te-am poftit ca sa ti-o dau mireasa"
Rol,ii privi ,pe rand,pe indelete,
Ce fete crunte de nuntasi ursuzi!
Ce maini cumplite,tremurand ca bete
de-un foc adeverit in ochii cruzi !
Ca la un semn ascuns ,ei se sculara,
si umbrele cazura pe sicriu.
(Asa cadeau,candva,sub luna clara,
penumbre reci cu acul argintiu
pe gura ei ,fierbinte si amara)
Rolf se gandi:curand ,apune luna.
E timpul s-o ridic de printe pini
s-o port ,in brate,ca intotdeauna
si marea sa rasune din tulpini...
Brusc,marea rasuna de sub fereastra.
Rolf trase sabia,incet,graind:
-"Sunt bucuros de bunatatea voastra,
si abia astept ,sa ma vedeti ,nuntind.
Dar,ura grea,cumplita noastra zestre,
de-acuma,nu va trece la urmasi.
Inchideti portile si tintuiti ferestre !
In noaptea asta,suntem toti nuntasi !"
Apoi,ca dansatorul de renume
ce schimba partenerele in joc,
spre care toate se-mbulzesc anume
impinse de ursita si noroc.
Rolf ii primi ,pe rand,in varful lamei,
lasandu-i plini de sange si galbui
Taisul ,ca un fulger,plin de game-i
infasura in melodia lui.
Deasupra lor,semet,stapanul casei
veghea la capataiul preafrumoasei.
Rolf il cruta.Luand in brate moarta,
fugi cu ea in turn,si-nchise poarta.
Apoi,la piept ,cu sfanta lui comoara,
iesi deasupra stralucitei mari,
prietena ce-n fiecare seara
cu spuma-i racorea de sarutari
si care scanteind din giuvaiere ,
acuma-l atragea,cu noi tulpini.
Rolf se gandi:ce stranie tacere !
E timpul sa ne ducem intre pini...
Apoi,sari in marea spumegata.
Imbratisand-o ,ii cuprinse gura
-o frunza vanata si inghetata-
cu buzele lui stranse si fierbinti,
muscand din nou, si mai amara,ura
iscata si hranita de parinti
St. Augustin Doinas
angel_angel39
Nu o stiam
". Și rișipești privirea-ți când eu pentr-un cuvânt
Din gura ta cea dulce, m-aș duce în mormânt."
Cat de minunat!
angel_angel39
Lângă-un fişic de ruble, la masa din dugheană,
Stând astăzi cu zaraful, pornii să-l iscodesc:
Cum oare, murmurându-l în limba ei persană,
Să-i spun frumoasei Lala gingaşul „te iubesc”?
Stând astăzi cu zaraful, l-am întrebat în şoapte,
Mai blând ca unda apei, ca vântul de tăcut:
În limba ei, cum oare să-i spun încet, la noapte,
Frumoasei mele Lala duiosul „te sărut”?
L-am mai rugat sfielnic, pătruns de nerăbdare,
Pe când zaraful barba domol şi-o netezea:
Cum oare, în persana cea mai dezmierdătoare,
Frumoasei mele Lala să-i spun „tu eşti a mea”?
Şi mi-a răspuns zaraful prinzându-mă de haină:
În dragoste cuvântul e de prisos oricând,
În dragoste se tace sau se suspină-n taină,
Vorbesc doar ochii umezi mistuitor arzând.
Sărutul n-are nume, fiind menit să fie,
Sărutul nu-i o slovă pe un mormânt de veac,
Aşa ca trandafirul sărutul lin adie,
Petalele lui roşii pe buze se desfac.
În dragoste sunt toate mireasmă şi furtună,
Treci beat de fericire, zaci de tristeţe supt.
„Tu eşti a mea” pot trainic doar braţele să spună,
Ce şi-au cuprins iubita şi vălul i l-au rupt.
angel_angel39
Si nici nu ma pot benocla ...la trenulet!
angel_angel39
Vine?
angel_angel39
Esti singura vara pe care o plac!
Ce faci la ora cand mi e dor de tine?-Adrian Paunescu
aci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.
De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.
Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.
Pagini
1 2 3 4 5 6