Unelle din legendele locale povesteau despre construirea frumoasei basilici pe pamanturile unde spiritul unui mare Imperator, rapus de o moarte violenta , mai bantuia inca . Parca si corbii si ciorile din apropiere aduceau a moarte, iar ca un fel de constrast, pe cupola interioara trupurile sfintilor erau zugravite in chip de porumbei albi
Daca este insa sa dam crezare distinselor doamne ,adunate la ceas de seara la o partida de canastra, biserica fusese construita in apropierea unui sit arheologic unde se descoperisera ramasitele antice ale unui templu apartinand unei zeite pagane.
Insa frumusetea delicata a lacasuluit sfant , contrasta cu fiecare dintre cele doua ipoteze , si singura posibilitate pe care ,cu convingere sufletul crestin o putea imbratisa, era ca bijuteria arhitectonica nu putuse lua nastere decat pe locul unde se spune ca in fiecare an ,de ziua lui Iisus, un izvor isi transforma apele in ulei .
150 de ani fusesera investiti in minunata constructie gotica ,in fresce, statui ,mozaic, coloane, marmuri si picturi
Amplasata la strada, cu treptele lungi scaldate in razele soarelui, si cu parfumul mandarinilor din apropiere insinuandu-se pe sub portile masive din lemn, aproape ca puteai simti tristetea sufletelor chinuite ce-i trecusera pragul, tristete ramasa parca in zidurile groase.
O noua zi de joi.
Micuta doamna era la fel de grabita
Privea ingrijorata ceasul de bord .Era din nou in intarziere, si din nou nu gasea loc de parcare .
Facu inconjurul basilicii si parcå in cele din urma in apropierea sectiei de politie de peste drum.
Privi o secunda in oglinda, mai mult ca sa se asigure ca totul era in regula, isi trecu in graba mana prin parul castaniu, isi hidrata buzele cu balsamul de struguri si prinse de un colt agenda de pe scaunul vecin. Cauta cu gandul amplasarea celularului si cobora din masina, insa uita sa incuie.
Parcurse in fuga distanta pana la treptele din marmura, iar efortul ii facu trupul fragil sa protestese cand impinse uriasa usa de la intrare.
Stia ca trebuia sa ajunga la medic, insa nu azi.
Azi era ziua fetelor, singura din saptamana cand se vedeau.Si aveau atatea de pus la punct.
Isi in**** mana in aghiazma din recipientul de piatra de la intrare ,iar degetele subtiri, cu unghii scurte si nelacuite, facura semnul crucii in timp ce paseau marut si pios in fata altarului impodobit cu orhidee albe.
Intr-o fractiune de secunda privirea-i -l invalui pe Padre Alessandro,scaldat in lumina candelabrelor si asfetnicelor cu chipurile sfintilor. Se asigura de seninatatea din ochii batranului, asculta vocile ingeresti ale copiilor din cor apoi , in varful piciorelor ,se strecura pe langa stranele din lemn ,proaspat lacuite, spre separeul din piatra, unde statuia lui Iisus parea mai vie ca niciodata.
Se scotoci dupa o moneda, o introduse in orificiul special, si o lumanare electrica se aprinse instant.
Incerca sa-si elibereze sufletul, sa alunge graba din gandurile-i agitate si sa-si supuna trupul sa ingenuncheze.
Pentru o clipa timpul se opri in loc, si doar o pereche de pasi straini ,pe care-i simti in apropiere, ii tulburara ruga fierbinte.
Era Francesca, o cauta ingrijorata,
Iesira impreuna, se salutara din priviri si se indreptara in liniste pe culoarul intunecos .
Se oprira in dreptul usii de culoare alba.
In spatele ei ,un usor murmur, ce inceta la intrarea celor doua doamne.
Rosse le invalui pe femeile din camera cu o privire incurajatoare si un zambet cald.
Hmmm...o jumatate din harta Europei era reprezentata in acea clasa ,poate si putin din Asia, judecand dupa ochii migdalati ai unor tinere.
Dar nu era de mirare. Femei din cele mai indepartate tari si continente isi incercau norocul pe meleagurile tarii ei, in speranta unui venit, e drept, scaldat in sudoarea fruntii,in dureri si nopti nedormite Insa erau niste bani pe care in tara lor nu i-ar fi castigat niciodata .Multe dintre ele nici nu erau calificate, si foarte putine cunosteau limba.Iar familiile care i se adresau incepeau sa aiba din ce in ce mai multe pretentii: sa fie nefumatoare,fara obligatii,sa stie sa gateasca si sa cunoasca macar cuvintrle de baza.Imposibil.
Le privi pe sub pleoape in timp ce-si deschidea agenda. Le va chema pe rand, si le va intocmi o fisa provizorie fiecareia dintre ele.Le putea citi pe chip spaima si speranta deopotriva.
Unele dintre ele ii erau simpatice de la inceput, insa niciodata nu se atasa de nimeni. Nu mai putea. Nu asa cum o facuse cu Ana.
Inima i se stranse.
Nu o mai vazuse de 5 ani!
Doamne! Cand trecusera?
O adusese una dintre prietenele ei, i se facuse mila si-i imprumutase banii de drum.Conditia fusese sa-i inapoieze cu dobanda, iar fata acceptase, Era speriata, si inca de a doua zi o sunase sa-i spuna, intr-un limbaj stalcit, ca ea se va intoarce acasa ,la copilul ei, fara de care simtea ca moare. Isi sunase chiar si parintii, si le spuse sa faca rost de bani, sa-i plateasca microbuzul cand ar fi ajuns.
Prietena reusi s-o convinga sa ramana macar o saptamana.Apoi putea pleca.
Si nu mai plecase . Se obisnuise cu munca, stia si ceva cuvinte, iar unde nu stia, folosea dictionarul.Era isteata, si o indragi repede.I-ar fi placut o fiica asa, insa din pacate pantecu-i ramase sterp.
Poate de aceea se apucase de voluntariat. Nu se ocupa doar cu amplasarea fetelor ,la diverse familii, ci si de cazurile de boala . Isi transformase casa de vacanta in tabara pentru cei cu probleme, pe care ii purta personal la medic ,sau la diverse terapii. O data pe luna le facea aprovizionarea, cu tot ce le era necesar: de-ale gurii, detergenti, uneori si haine. La ultimul etaj al basilicii, intr-o camera goala, erau depozitate cantitati mari de mancare si saci intregi de haine.La strangea in decursul unui an, de la familiile unde trimitea fetele, de la cunoscuti, iar pe unele pur si simplu le cumpara din banii proprii.
Parte din donatii ,le ducea la casa de vacanta, cealalta parte le impartea in pachete,si de Craciun sau de Paste le daruia fetelor sarace , celor ce inca nu reusea sa le gaseasca un serviciu, cat si celor ce veneau la biserica.Era o petrecere frumoasa, desigur, la care erau invitati si donatorii. Se zambea, se spuneau cuvinte frumoase, se faceau cateva poze, si toti plecau cu amintirea unei seri cu adevarat de sarbatoare.Uneori participau si la slujbe , iar fetele ce primisera oportunitatea unui serviciu, aduceau in chip de multumire, un ghiveci cu o floare ,neaparat alba!
Craciunul se apropia, iar asta indpsemna ca va urma o perioada plina .
Era bine, ii va tine mintea ocupata.
Ii era un pic greu, acum ca Vittorio o parasise.
Nici macar nu fusese șocata.Erau ani de zile de cand se dedicase acestui tel, ani de zile in care telefonul ii suna in fiecare minut : batranele nu cooperau, fetele nu mai suportau unele conditii, familliile erau nemultumite, altele strecurau iubiti la ceas de noapte si erau prinse, unele voiau in vacanta, salariu mai mare, sau aveau nevoie de diverse consultatii la medic.Apoi erau fetele noi, ce veneau recomandate de altele mai vechi carora le gasise deja un job. Fetele cu care nu reusise sa vorbeasca saptamanile trecute, precum si diverse alte urgente ce-i necesitau atentia .
Cand sa mai traiasca si pentru casa? Pentru el?
Devenisera colegi de camera, doi straini ce se intalnesc rar si impart pentru cateva ore patul
Pana-ntr- o zi! Cand o parasise!
Mda, acum ii lipsea mai mult ca oricand.
Daca n-ar fi fost procesul!
Nu ii venea sa creada nici acum ca una dintre fete o daduse in judecata.Sustinea ca aranja contractele de munca pentru niste sume, insa fetelor le spunea mai putin.
Era o aberatie!
Dar trebuia sa treaca prin proces.Iar numele ei va fi murdarit...cand ea nu dorise decat sa ajute,
Oare care din aceste fete, ce i se perindau prin fata, si-i raspundeau la intrebari, o va musca prima ?
Poate cea blonda, parea destul de orgolioasa si nesupusa. Sau cea mica de inaltime si guraliva?
Ce mai conta?Nimeni nu o va mai proteja ca Ana.
Off, de ce trebuise sa plece!?
Nu o uitase niciodata.
Pachetul ei era mereu unul special, si i-l trimitea la fiecare sarbatoare.Ii promisese ca se va intoarce...intr-o zi. Iar ea traia pentru acea zi!
Niciodata nu o favorizase! Era un fel de mica razbunare. Isi promisese siesi sa nu se implice sufleteste cu vreuna din fetele pe care le trimitea la munca, insa Anei nu-i rezistase, pentru ca ea nu era o oarecare.
Niciuna din fete nu o protejase cu atata delicatete si iubire. O simtea. Si stia ca este sincera.
Mereu o suna, doar sa ii auda vocea si sa o stie ca e bine. Toate zilele libere si le petrecea la ea.Cand o fata nu putea lucra, Ana ii tinea mereu locul. Se ocupa de curatenia de la casa de vacanta si de suprevegherea locatarilor.O privea cu caldura iar suflletul i se reflecta in ochii-i caprui.
O umpluse de bucurie cand, de Ziua Mamei, se trezise cu ea la usa , si cu buchetul de flori. Atunci i-a spus ca pentru ea...Rosse era "mama".
Cat isi dorise sa auda aceste cuvinte!
Cum tanjise sangele ei dupa ele!
De fiecare data cand tratamentul nu dadea rezultate, cand un nou medic ii spunea ca este inutil sa mai incerce, cand sotul o privea ca pe o femeie ce nu este suficient de buna pentru a-i darui un urmas,...se gandea la Ana.
Iar sufletul ei gasea un strop de alinare.
...Se facuse tarziu. Pleca si ultima fata.
Era timpul sa se intoarca acasa. Acasa ,la gradina cu portocali si mamai ,la ferestrele cu orhidee, la mobilele invelite cu coperte albe, la bucataria cu borcanasele de hrana pentru bebelusi si prafuri, si ...la patul pustiu.
Zambi cand si-o aminti pe Ana socata ,vazand-o cum se hraneste din borcane. Ii explicase ca sufera de o boala rara, si ca era singura mancare ce nu-i punea viata in pericol.
Din nou Ana...
...Facu rapid un dus, isi verifica zecile de mesaje de pe robot , apoi se apuca de planurile pentru festa de Craciun!
Era aproape dimineata cand termina.
Azi trebuia sa-l poarte pe Giorgio la medic. Baiatului ii trebuia o proteza pentru piciorul ce-i fusese amputat.
Se târâ practic pana la pat, epuizata ,si pe jumatate adormita seta alarma sa sune peste 2 ore.
Zilele urmatoare se scursera pe nesimtite, intre drumuri la biserica, pregatitul pachetelor, fete si spital.
Slabise mult ,iar oboseala ii devenise cronica,
Dar nu putea sa se odihneasca tocmai azi .Azi era petrecerea.
Reusi sa impodobeasca ,impreuna cu 2 dintre fetele ce inca nu aveau serviciu, sala in care isi va astepta oaspetii.Ghirlande si globuri in culori vesele ,asteptau sa fie admirate .
Impodobise chiar si un bradut de-o schioapa ,din plastic.
Pachetele erau gata, in rand, identice,si asezate frumos. Te imbiau cu ambalajul in culori vii si cu funditele de sarbatoare! Ascundeau surprize dintre cele mai frumoase.
In mijlocul salii fusese amplasata o masa uriasa pe care fusesera asezate sute de jucarii, fiecare putand sa si aleaga ce doreste. La fel facuse si cu hainele. Langa fiecare perete ,erau amplasati suporti cu umerase.Ea n-ar fi stiut ce se potrivea fiecarei fete. Erau atat de multe. Mai bine isi alegeau ele.
Clopotele anuntau sosirea invitatilor. Arunca o ultima privire spre bufetul cu suc si prajituri, controla servetele si se indrepta spre usa.
In seara aceasta va veni Moșul pentru fiecare din fetele ei.
Doar pe ea o va sari...si anul acesta.
Dar se va hrani cu bucuria de pe chipurile fetelor! Si ii era de ajuns!
Seara era un succes.
Isi privea invitatii frumos imbracati, schimba politeturi cu angajatorii fetelor, zambea tuturor si se amuza privind perechile ce dansau pe varietatile ce se auzeau in surdina.
Obosise.
Simti nevoia sa se retraga intr-un colt pentru o clipa de liniste.
In curand va fi miezul noptii.
Poate o gura de aer proaspat ,si o privire spre cerul senin ....
Se retrase discret si iesi in curte.
Aerul era racoros si-si stranse salul pe umeri
Gandurile-i erau departe, nici ea nu stia unde, si nici nu observa silueta ce se apropie de ea .
Tresari...
-Buna seara,mamma!
Acea voce!
Acel chip!
Era Ana...!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin