Gandurile -i zburau in oricare alta parte ,mai putin la sedinta pe care se presupunea ca o conduce.
Un presentiment ii zgandarea concentrarea ,ca o senzatie iminenta de" ceva " , insa era o aiureala deoarece el nu credea in "semne" si premonitii.
Plictisit ,impinse scaunul si se ridica. Se indrepta spre fereastra . Mainile si le adanci in buzunarele pantalonilor gri petrol, insa degetele jucause nu aveau liniste.Ii placea senzatia racoroasa a materialului fin .
O zi de toamna neasteptat de frumoasa.In aer se simtea parfum de frunze uscate desi verdele era inca stapan peste padurea din apropiere.
Agitatie la biserica de peste drum, la fel si la banca; claxoane de masini, copii, cu buchete de flori ,galagiosi si timizi, adulti emotionati si nostalgici, autobuze arhipline, precum si nelipsitul cersetor
O femeie a strazii ,slaba si cocosata, abia taraste un sac din rafie plin cu peturi goale. Smulgea de mana un copil nespalat ,ce jelea dupa balonul de la intrarea intr-o scara, fosta podoaba , probabil in contextul unei nunti trecute.
Involuntar, isi trecu degetele prin parul negru si des, proaspat intretinut la salon ,gest ce-l facu sa-si priveasca imaginea reflectata in geam.
Ochelarii erau asezati corect, iar privirea neagra din spatele lentilelor de multe ori intimidase cei mai de temut afaceristi
Camasa albastra i se intindea perfect peste muschii antrenati la sala, ajutat si de regimul alimentar personalizat dar si de suportul mostenirii genetice.
Era inca tanar...Zambi .
Avea o fiica de 15 ani, de unde atata tinerete?
Inima ii tresari dureros...
Parca acum traise emotia botezului si a primilor pasi. Primul dintisor, noptile nedormite...
Oare cand trecuse timpul? Ar putea sa-l deșire? Sa se opreasca la momentul cand...
Privirea-i fu atrasa de femeia si tanarul ce traversau strada, grabiti.
Aproape inconstient, ochiu-i format, observa privirea caprui ai femeii, usoarele pete de pe fata si rochia inflorata ,rochie ce in mod clar nu o avantaja .Era o aparitie comuna, nici macar draguta, de gospodina cu apucaturi casnice .Poate doar parul negru si ondulat ,nevopsit de ceva vreme, ce stralucea sanatos in soarele diminetii, putea sa o "salveze",Pentru o clipa se intoarse in trecut , la femeile din viata lui. niciuna din fostele lui iubiri nu ar fi iesit asa nici macar pana la coltul strazii.
Dar mai era ceva : strangea la piept, aproape de inima, un buchet de floarea soarelui .Pașea ezitant, iar privirea i se pendula intre adolescent si flori ,nehotarata parca incotro sa priveasca cu mai multa dragoste.
Daca ar fi fost sa judece dupa imbracamintea adolescentului, dupa aerul acela de "primenit" ,de nou ,al vestimentatiei , ar fi putut jura ca cei doi se indreptau spre scoala .
Da, era 15 septembrie .
15 septembrie, prima zi de scoala !Nici nu-si mai amintea de cand nu o mai insotise pe fiica lui
Era mandru de ea. Un copil reusit , nealterat inca de rascoala caracteristica varstei, sau de anturajul nepotrivit.Notele excelente , faptul ca nu-i facuse nicio problema,ii creau iluzia ca o educase bine .Desigur ,nu mai erau atat de apropiati ca in copilarie ,insa se obisnuise cu gandul ca trebuie sa aiba incredere si sa-i acorde spatiu. De aceea nu ridica nicio obiectie ,aseara, cand ii spuse ca va dormi la prietena ei ,si ca impreuna vor porni dimineata spre scoala.
Isi privi ceasul .Poate ca o va suna la sfarsitul sedintei.
Cu coada ochiului ,Ioana il observa pe barbatul de la fereastra.
Pentru o clipa ramase fascinata de frumusetea lui ,Doar pentru o clipa...
Privi si cladirea.
Parea un print izolat in turnul unui castel ,si cu siguranta era si vreo zgripturoaica ce-l tinea sub cheie.Probabil de aceea si statea la fereastra, cauta o cale de evadare, si precis , din clipa in clipa, il va vedea sarind geamul.
Ha,ha,ha!
Oare cum era sa fii in preajma unui astfel de barbat?Macar sa respiri acelasi aer cu el.
Alunga gandul chiar in momentul in care simti ca obrajii ii iau foc.
Minunat! Acum petele maronii vor fi si mai vizibile.In ultima vreme nici fondul de ten nu o mai ajuta, asa ca renuntase la el.
Mașinal isi trase buclele negre peste fata ,si lasa privirea in pamant ,ca o incercare fortata de a se concentra la drum.
Prima zi de scoala!
O astepta mereu cu bucurie .Fusese unul dintre acei copii pentru care scoala era un refugiu .iubise cartea, chiar daca nu avusese parte de ea ,si nici de conjuncturile cele mai bune pentru a-si termina studiile.
Mereu o simtea ca pe un inceput.
Iar anul acesta chiar era.Incepeau o noua viata. Ea si fiul ei.
O viata bazata pe incredere ,sprijin si comunicare.
Parca era o reclama la un cabinet psihologic.
In mod normal, ar fi observat toate micile minunatii ce-i umpleau sufletul de culoare. Insa acum privirea-i parea sa nu ajunga pana la castanele coapte si lucioase ,imprastiate cu darnicie pe asfalt .Iar cand trecu pe langa florareasa din statie abia realiza ca locul trandafirilor si garoafelor a fost luat de "ochiul boului" de crizantemele parfumate si dolofane ,sau de cele mai mici ,multicolore. Ocupata cu serviciul, mereu obosita si cu gandul in o mie de parti ,atenta sa nu uite niciun lucrusor ce i necesita interventia, abia ieri isi aminti in ce zi erau.Vecinul de la 2 o rugase sa i cedeze spatiul ei din beciul blocului; cumparase prea multe pentru aprovizionarea de toamna, iar la el nu mai incapeau.
Ioana amanase aprovizionarea .Nu gasise resurse suficiente ; poate la salariul urmator.Spera ca Ziua Recoltei sa nu se dezminta, si sa gaseasca produse de calitate la preturi mai mici.
Evitase orice cheltuiala ,oricat de mica, nestiind cum se va rezolva situatia fiului ei
Ultimul an fusese un chin .
Faptul ca era obligata sa faca ore suplimentare,pentru un banut in plus, moartea bunicului ei ,care i mai ajuta financiar,precum si varsta ,il facura pe Mihai ,fiul ei, sa se instraineze ,si sa caute ce-i lipsea ,in oameni indoielnici, intr-un anturaj nepotrivit.
Observase si ea schimbarile prin care trecea copilul ,imbracamintea nepotrivita , iritatia crescanda vis a vis de ea ,precum si faptul ca o respingea. Se alarmase la i ceput si incerca sa discute cu el. Ei ii lipsise in copilarie acest soi de apropiere, de confidenta, si isi dorea ca fiul ei sa nu simta aceast gol.Prima incercare se solda cu negare vehementa. Mihai incerca s-o convinga ca totul este o aparenta, ca nu era nimic ,si ca totul se derula in mintea ei. Apoi i cerca sa-i explice ca ea este de moda veche ,ca asa era "trendul " si asta insemna sa fii "cool ", iar el nu voia sa fie privit ca un ciudat, si exclus din grupul de prieteni.
Trebuia sa se tina cu firea.Va incerca sa il supravegheze mai mult, sa fie mai implicata, sa ii acorde incredere si sa se roage sa fie doar o toana a varstei .Dar se mintea singura.Increderii acordate de ea si argumentelor rationale ,despre necesitatea asigurarii unui viitor decent ,numai si numai prin invatare si implicare , el raspunse cu absente , batai cu colegii ,si nopti petrecute pe strazi ,in cele doua dati cand ii fugise de acasa.
Nici acum nu intelegea Ioana cum de reusise sa treaca prin calvarul ultimelor luni.
Inca mai avea cosmaruri cu noptile cand il cautase disperata ,in plina iarna, bloc dupa bloc,scara dupa scara, apoi prin magazinele din vecinatate, parcuri si pe la cunoscuti. Si acum mai tremura cand ii intarzia cateva minute peste ora stabilita .
Doamne! Cumplit era sa mai fi singura !
Cu siguranta asta era ceva ce barbatul de la geam,cu par negru si camasa albastra, nu va experimenta niciodata.Ferice de el!
Nu va cunoaste teama , groaza ca puiu-i exmatriculat din clasa a lX a ii va ajunge pe drumuri.
Nu va petrece ore in sir pe la usile inspectoratului scolar , nu va cere clementa profesorilor si nu va tresari la fiecare apel, in asteptarea unui telefon care sa-i curme chinul ,si sa-i alunge gandurile negre legate de nereusita trasferarii la un alt liceu.
Lasa, mai bine sa nu stie! Poate ca el nici nu avea copii!
Il privi din nou pe Mihai.
Macar azi ajunsesera la un armistitiu in privinta imbracamintei .Renuntase la negrul tricourilor imprimate cu scheleti insangerati, pe care le primea la schimb de la "tovarasii" lui, la blugii rupti ,uneori mult prea indecenti pentru gustul ei, si la adidasii ce prinsesera si vremuri mai bune.
Il lasase sa pastreze totusi sapca .Era tot ce reusise.
Offf...!! Din nou ghimpele vinovatiei! Poate daca ar fi luptat mai mult pentru casnicia ei !Poate daca ar fi inchis ochii inca de la primele fire de par blond pe care le gasise pe hainele sotullui ei.
"Ai inchis ochii! "Iti amintesti"? Ca o fraiera ai crezut ca s-a atins din greseala ,in troleu, de vreo blonda! La fel ai facut si cand i-ai gasit bonul de la hotel ,iar el a motivat ca l-a gasit in tramvai si l-a pastrat pentru ca intentiona sa te duca ,sa petreceti o noapte romantica ,insa nu se ivise ocazia! Si cate altele!
Se tortura ca nu reusise sa ii ofere un tata copilului ei ,iar dupa divort nici nu mai incercase, nedorind sa-l traumatizeze cu prezenta unui alt barbat.
Il privi din nou !
Dupa multe drumuri intre cele doua licee , nenumarate acte stampilate si semnaturi, toate obtinute dupa ce sprijinise multe usi , transferul fusese aprobat.
Bine ca se rezolvase!
Iar el ii promisese un nou inceput!
Spera din suflet sa fie asa, pentru ca nu era un copil rau.
Arunca o privire spre ceas ! Era destul de tarziu . Mersera pe jos ,banii de bilete ii pusese la flori ! Nu se indurase sa cumpere altceva! Floarea Soarelui era preferata ei !Si ,chiar daca fusesera destul de scumpe,si chiar daca nu le pute pastra, ramanea cu bucuria de a le fi tinut pentru in timp
Claxonul unei masini o smulse din visare.
Poate ca era mai bine sa o ia printre blocuri,pe scurtatura.Asa vor scuti o parte din drum.
Ii placea cartierul. Blocurile erau proaspat amvelopate ,in culori vesele , iar spatiile verzi inca rezistasera progresului insturarii de parcari.Nu ca in "mahalaua " unde locuia ea.Asa o poreclise mama ei. E drept , era un caleidoscop de trairi , de la chefurile saptamanale , la bataile stradale ,interventia in forta a politiei ,si recitalurile masinilor de gaurit ,in miez de noapte, ale vecinilor ce se apuca sa redecoreze sau sa isi mangaie nevestele cu mobilierul.
Atunci o observa pe tanara de langa gardul viu.
O privi de doua ori .I se parea ceva familiar in trasaturile ei ,insa nu ar fi putut spune ce anume.
Dar nu asta atrase atentia Ioanei.ci felul in care trupul fetei parea cumva ...gata sa se pravaleasca.Parca se clatina, dar nu un clatinat bolnavicios ci un balans pe o muzica doar de urechile-i auzit.Asta, precum si tinuta ,total nepotrivita varstei ,si acelei ore din zi, ii ridicara Ioanei niste semne de intrebare. Adolescentii astea! Chiar atat de excentrici! Pai daca il privea cineva pe Mihai al ei, clar ar fi zis ca este ultimul razvratit, raufacator si vagabond
In alt contex ,rochia fetei era extrem de rafinata. Lunga ,neagra si mulata.
La nivelul pieptului era confectionata din voal , avea decolteu , si expunea privirilor straine o parte importanta din trupul fraged.Mai ales ca nu avea nici maneci.
Parul drept era lasat liber si ii incadra fata ,insa nu era suficient de lung pentru a-i acoperi ...transparenta.Era nepieptanat , in dezordine ,iar fetei parea sa nu-i pese .
Era lipita de gard ,cu privirea in jos ,iar in mana i se pendula un telefon, de ultima generatie, suspendat de firul de la ceea ce pareau a fi niste casti ce atarnau neglijent pe asfalt.Ioanei ii fu teama ca mufa nu va fi suficient de devotata ,iar telefonul se va desprinde,
Intreg tabloul era unul ciudat.
La fel si sentimentul ce i se strecurase in suflet.
Privi in jur. Strada era pustie, iar de la ferestrele blocurilor nu se vedea niciun semn ca cineva ar supraveghea-o pe tanara
-Doamne ,sunt paranoica! isi sopti in barba!
-Mihai! Asteapta putin !
Copilul se intoarse surprins ,si-si vazu mama indreptandu-se spre straina.Neintelegand despre ce este vorba alese sa ramana la distanta.
-Buna ! Te pot ajuta cu ceva?Esti bine?
Doi ochi negri o privira confuzi .
Tanara zambi chicotind .
-Da, sunt bine!
Dupa care cazu din picioare !
Intr-o clipa Mihai ajunse langa mama lui !
Smulse sticla de apa din mainile copilului.Stropi fata tinerei ,incepu sa-i faca vant si decise sa nu o miste din loc pana cand nu sosea ambulanta pe care o chemase fiul ei
Intrr-o fractiune de secunda dadu florile copilului ,si l sfatui sa se indrepte spre scoala.Era in intarziere.
Ii parea rau ca va pierde festivitatea de deschidere, ca nu-si va putea sprijini fiul ,insa nu se indura sa lase copila de una singuraa,O va insoti la spital .
Dupa ce raspunse formalitatilor se indrepta spre toaleta unde-si stropi fata cu niste apa rece .Era mult prea incordata si incerca sa-si maseze si ceafa.Atunci isi aminti de telefonul fetei ,il pusese in geanta ei.Poate era bine sa-i anunte parintii.
Gasise un numar ce parea a fi al tatalui acesteia.iar vocea de la capatul firului ii confirma!
Anton inca privea pe fereastra salii de sedinta cand telefonul incepu sa i vibreze in buzunar
Iar daca cineva suna in acele momente insemna ca e de rau.
Se indeparta de subalternii sai ,si deschise usa separeului .Mai bine sa nu auda nimeni
Pamantul ii fugi de sub picioare si cu greu gasi drumul spre canapea
Camasa perfecta parea sa-l sugrume ,si i smulse ultimul nasture ,eliberandu-si gatul ,in incercarea de a respira, de parca junghiul din piept ar fi putut fi si el la fel de usor expirat.
Simtea sudoarea serpuita pana la betelia pantalonului sau scump
Mainile ii tremurau ,tamplele ii zvacneau ,iar vocea de la capatul firului de telefon parea ca i vorbeste intr o limba necunoscuta ,insa era ciudat ,pentru ca intelesese exact ce-i trransmitea. Sunetul era ferm si catifelat ,cumva...hipnotizant de linistitor.
Nici nu-si dadu seama cand ajunse la masina si ordona soferului sa porneasca spre spital.
Ecranul telefonului era aburit ,insa pentru nimic in lume nu ar fi incheiat conversatia cu vocea suava.
Desi ii daduse cele mai cumplite vesti , o forta nevazuta il tinea conectat de ea , si simtea ca s-ar trezi azvarlit in cele mai crunte abisuri daca ar fi tacut.Era colacul lui de salvare.
Doamne! Doamne ,daca Anca isi revine ,promit sa nu mai lucrez niciodata peste program ! Promit ca imi instalez biroul acasa ! Sau o aduc pe ea la birou ! Ii transform camera secretarei in dormitor! Nu! Asta era o idiotenie! Imi dau demisia! Sau ...?orice ,orice este nevoie, doar sa fie Anca bine!Te rog,Doamne!
Femeia il astepta in curtea spitalului ,o recunoscuse dupa voce.Inca mai vorbeau cand ajunse!
Era ea!
Floarea Soarelui!
La randu-i ,Ioana paru lovita de un pumn invizibil!
Era el!
Camasa albastra!
Pentru o clipa tacura amandoi !
Se priveau muti ,desi telefoanele le aveau inca la ureche!
Vocea doctoritei le reaminti unde se aflau, iar pe geamul deschis de la camera de urgenta ,Anton isi zari fiica!
Incerca sa se concentreze la ceea ce-i spunea medicul ,si involuntar o prinse pe Ioana de mana .O stranse tare !
Se intoarse si o privi ! Probabil ca Ioana intelesese zbuciumul mut, groaza si confuzia ,caci il asigura ca totul va fi bine.
Si avusese dreptate !
Anca suferise o cadere de calciu ,si ii scazuse si glicemia ,neobisnuita fiind sa nu manance si sa nu doarma.Poate gustase si sampanie.
Fugise cu prietena ei ,la o petrecere in vecini ! Ahh! Se simtisera rebele !Isi dorisera ceva...diferit !Facusera rost de rochii de la o colega din apropiere ,sparsera pusculita si se rugau sa nu lesine de emotie cand ajunsera la tipul dintr a unspea ce ramase singur acasa.
Muzica la maxim, tigari ,fum, emotii, avansuri ale baietilor. Tot ceea ce doar la televizor vazuse!
Intr-un cuvant :adrenalina!
Iar Anca o gasise!
Acum isi privea tatal!
Trebuie ca o iubea enorm de ii iertase nesabuinta ,iar singura pedeapsa fusesera apelurile de control .care oricum nu erau prea multe deoarece Anton isi conducea ,in ultima vreme, afacerile de acasa.i
S-apoi avea si un alt sprijin acum :"Body-guardul" personal .Zambi .Se imprietenise cu Mihai si devenisera de nedespartit.De fapt ,chiar se pregateau de vacanta de iarna ,O asteptau cu nerabdare .Primisera cadou de la Anton o expeditie iintr-o tabara de iarna exclusivista. In viata lui nu visase Mihai la asemenea oportunitate .Era un vis ce va deveni realitate ,si era extrem de fericit.
In plus...era vremea ca parintii lor sa se bucure de putin timp impreuna.
Anton si Ioana aveau sansa de a se cunoaste mai bine ,desi privirile lor spuneau totul....se iubeau!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin