Lui Dekker mereu ii placuse sa o necajeasca .
Aurora pastra vie sperietura cu sarpele din plastic ,despre care crezuse ca e adevarat ,si simtea si acum gustul de noroi, de cand o bagase cu nasul in balta ,spunandu-i ca va vedea pesti colorati.Il crezuse si cand ii adusese carpa cea rosie ,si i-o pusese pe cap ,jurand ca e invizibila, si poate zbura ,dar ea a cazut din copac.
Ca sa nu mai urle ,i-a facut o coronita din scaieti,ce i-a smuls jumatate din par , cercei din rotile zimtate ale unui ceas ,si unghiile i le-a "vopsit" cu pasta din praf de caramida amestecat cu apa .
Apoi,cu un aer serios , i-a ghicit " viitorul ,prezicandu-i ca va ajunge sa iasa din foc!
Stia ca o fascinau flacarile incandescente si ca visa sa ajunga acolo ,departe ,unde i se parea ca noaptea ,la fiecare fereastra ,arde focul purificator al vrajitoarelor.
Poate cand vor avea o casa ,vor veni si acolo,magia le va indeplini toate dorintele,iar ei nu ii va mai fi foame niciodata.
Casa lor era din niste zdrente ,gasite in gunoaie ,gaurite si decolorate ,agatate de cablul unui stalp de iluminat ce fusese culcat la pamant de furtuna .In apropiere era calea ferata ,dar boschetii crescuti in mijlocul șinelor aratau ca de mult nu mai trecea niciun tren pe acolo .Noroc cu ei ,ii mai aparau de vantul ce venea dinspre campul din apropiere .Sub acest "acoperis"erau asezate cartoane ,pe niste pietre care ii gaureau carnea ,
Vara,mirosul era de nesuportat ,groapa de gunoi unde isi cautau hrana isi intindea miresmele de parca autostrazi invizibile ii legau.
Dimineata,in zori ,cand caldura nu era atat de sufocanta ,si nici mirosul de cadavru atat de asfixiant ,inainte ca masinile cu beculete galbene sa inceapa sa aduca resturile,Dekker si Aurora porneau intr-o noua aventura .
Strabateau portiunea de camp ,ce ii despartea de groapa,trecand prin cimitir.
Duminica era ziua lor preferata ,
Cateodata mai primeau un pachetel de pomana , alteori ajutau doamnele in varsta , carau coroanele ofilite de pe mormintele ce trebuiau tamaiate de 40 de zile,sau capatau cate o hainuta ,ramasa mica ,de la oameni ce deja ii cunoasteau.
In zilele de sarbatoare ,cu o seara inainte ,culegeau flori de camp si faceau buchetele pe care le vindeau.
Aveau de mancare o saptamana ,si nu trebuiau sa mai mearga la groapa de gunoi.
In zilele acelea rataceau pe strazi .
Cand gaseau cate un loc liber in parcul de copii ,se dadeau pe leagan ,sau se jucau a scunselea cautandu-se prin burlanele de plastic Bucuria era scurta , mereu erau goniti,ori de paznici ,ori de cei care isi aduceau copiii la joaca.Isi facusera si ei un obicei din a le scoate limba rautaciosilor inoportuni ,si de a mima ,din manutele lor ,urechi de magar sau coarne .Apoi,mana in mana ,o zbugheau la fuga.
Se plimbau pe oriunde ii purtau pasii .
Vara le placea sa se balaceasca in fantanile arteziene sau sa se urce in pomi ,sa culeaga fructe ,Aurora prefera merele ,insa lui Dekker ii placeau prunele..Uneori se avantau si in padure ,dupa ciuperci ,dar se luau cu joaca si mai mereu se intorceau cu mana goala.Cand voiau ceva dulce culegeau flori de salcam .Uneori erau norocosi ,gaseau cate o guma mestecata ,aruncata pe jos ,si o imparteau in jumate
Cele mai emotionante momente erau cand se opreau in dreptul vreunei gradinite.Urmareau bucuria copiilor ce se jucau in recreatie ,veseli ,imbracati frumos,si li se strangea inima cand vedeau parinti afectuosi ,ce-si tin de mana ,strans,copiii.
Ei nu mai aveau parinti .
Tatal nu si-l aminteau ,si nici nu stiau nimic despre el ,insa mama le fusese tare frumoasa .
Inalta ,subtire ,cu o naframa rosie ce-i strangea parul lung pana la brau .Mereu era plecata .
Se intorcea seara ,impleticindu-se peste șinele de cale ferata ,si mirosind a bautura.
Pana intr-o zi ,cand nu s-a mai intors deloc .
Uneori ii batea fara motiv ,nu ii suporta in apropiere ,si ii scotea afara ,in ploaie sau zapada.Nici lacrimile cele mai amare nu o induplecau sa ii primeasca langa ea. Aurora plangea mai mult ,si greu reusea sa se opreasca .Lacrimile i se innodau in barba iar pasii i se impiedicau in drumul spre groapa de gunoi.Dekker o mai scutura cateodata ,dar nu din rautate .Nu suporta sa o vada suparata.Cateodata ii distragea atentia .Alteori o facea sa rada zgomotos cand isi dadea drumul rostogolindu-se ,de la marginea groapei ,pana la mormanul de gunoi ,agitandu-se ca un acrobat si mimand giumbuslucuri imaginare.Ajuns jos ,inaintea Aurorei ,improviza un culcus din gunoaie ,unde stateau inghesuiti ,unul in altul ,pana cand reuseau sa se incalzeasca .
O tristete fara margini isi deschidea aripile asupra chipului lui ,un timp nu mai scotea o vorba ,doar privea in gol.Cand o simtea adormita ,se ridica incet si pornea sa caute ceva s-o inveseleasca la trezire .Niciodata nu se intorcea cu mana goala .
O data a gasit niste creioane ,si i-a facut un desen .Ei doi ,in curtea unei gradinite .Era asa frumos ,ca l-a imbratisat fericita! .In alta zi i-a adus niste pantofiori,albastri.In viata ei nu mai atinse ceva atat de pretios ,si delicat .Ii tremura toata fiinta de emotie .Dekker s-a aplecat si i-a curatat talpile picioarelor de aschii , cu marginea camasii i-a scos praful dintre degete ,apoi a incaltat-o !
Pentru o clipa si-a imaginat ca este una din fetitele acelea imbracate frumos ,pe care le invidia cand le vedea pe strada,o mica printesa.
Doar pentru o clipa !
Pantofiorii cei minunati...ii erau mici ,si o stangeau tare rau.
O lacrima s-a ivit in coltul ochilor ,dar a sters-o repede ,
Insa el a vazut .
Inainte ca Aurora sa se descalte ,i-a propus sa se joace de-a printesa si supusul,el fiind calul ,si in drumul spre casa ,a dus-o in spinare ,doar ca sa poata sta incaltata cu ei.Acasa a cautat un cutit ,ce il tinea maica-sa ascuns sub o piatra ,a taiat varfurile pantofilor ,apoi a incaltat-o din nou .
Nu mai erau la fel de minunati ,insa Aurorei nici ca-i pasa,se in invartea bucuroasa .In plus,de cateva zile venise toamna ,si i-ar fi inghetat picioarele.
Toamna si iarna era cel mai rau .Si de mancare ,si de frig .Nu mai aveau flori de vandut ,iar oamenii veneau rar la cimitir.
Intr-o iarna ,nemaiputand de frig,le-a trecut prin minte sa exploreze zona in care vedea baraca ingrijitorului de cimitir .
Era un om batran ,inalt si uscativ ,ce nu vorbea foarte clar si cu greu intelegeai ce spune.
Locuia acolo, .Era mesterul bun la toate :repara robinetii de la pompele de apa ,sapa gropile celor ce urmau a se odihni vesnic,cosea iarba sau golea recipientele cu resturile lumanarilor aruncate.
Copiii il vazusera de multe ori ,insa se temeau de el .O cicatrice adanca ,vinetie ,ii tatua obrazul ,iar cautatura-i era de om rau.
Pasii obositi li se afundau in zapada proaspata iar vantul taios le incretise obrajii.S-au apropiat tematori de baraca ,parca tot asteptand sa ii invaluie umbra batranului sau a cainelui de paza .Ciudat,dar nu se auzea nici acesta .Aurora a intins un deget incovoiat de frig ,spre casura unde trebuia sa fie cainele ,si l-a privit cu inteles pe fratele ei
Acolo au petrecut noaptea .Si noaptea urmatoare .Si cateva dupa.
Veneau seara tiptil ,si plecau dimineata devreme,inainte de iesirea batranului,fericiti ca nu fusesera descoperiti.
Insa batranul le vazuse pasii in zapada proaspata ,si deseori ii privea seara ,ascuns dupa perdea.
Ar fi vrut sa ii cheme inauntru,dar ii era teama ca neamurile lor il vor acuza de cine stie ce lucru necurat,si apoi nu va mai scapa de ei.
Intr-o noapte insa,nu a mai rezistat !
Aurora nu se simtea bine .O auzea din pat cum vomita .A smuls vesta imblanita de pe scaun ,si a iesit in curte .
L-a ajutat pe Dekker sa o aduca pe sora lui pana la pat .A invelit-o cu vesta lui ,si s-a dus sa ii faca un ceai .Baiatul plangea.
A hranit-o cu lingurita ,punand si niste miez de paine inmuiat .Apoi i-a dat o jumatate de aspirina ,si i-a vegheat toata noaptea cat au dormit.
Dimineata si-a vazut de treburi ,iar cand s-au trezit micutii le-a dat niste mamaliga rece ,facuta de cu seara ,si un ou papara.
Fetita era mai bine ,avea chiar o urma de roseata in obraji .Insa ii simtea teama.
Ehh,stia si el ca aspectul trebuie sa ii fi speriat .
Poate cu timpul..,
Si timpul a trecut
Peste iarna i-a tinut acolo ,la caldura .
I-a invatat sa scrie ,si sa citeasca,si nu i-a mai lasat la groapa de gunoi.
Aurora se deprinse sa curete casa ,si sa spele blidele la cismea .Dekker il ajuta pe batran la celelalte treburi:cara iarba cosita ,lucrurile mai grele ,uneltele ,sau mergea la cumparaturi.
Vara a trecut pe nestiute ,iar toamna ,batranul i-a inscris la scoala .
A fost greu ,statul a vrut sa ii trimita la orfelinat ,insa batranul nu i-a abandonat,a luptat ,iar in final ,copiii au fost infiati ,si au devenit o familie.
Iar Aurora a descoperit ca nu avea nevoie de nicio vrajitorie ca sa nu-i mai fie foame ,ci de un sufletsuflet curat de om ....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin