Anisoara simtea ca se sufocă de igrijorare
Se scursesera trei ore de cand primise vestile de acasa, si se framanta continuu.
Incotro sa apuce?
Isi amintea de acea dimineata rece de martie , prima zi de munca
O trimisesera de la agentie ,iar ea cunostea regula ultimilor veniti .Intotdeauna capatau joburile cele mai dificile ,pe care nu le dorea nimeni.
Acest detaliu o nelinistea oarecum ,si o facea sa se intrebe in ce va consta surpriza neplacuta .Lidia o avertizase sa nu faca mofturi ,era unica ei sansa .Avea nevoie de bani ,si trebuia sa indure .Si cate nu indurase de cand plecase de acasa !Dorul de copil ,gandurile ,vina ca il lasa in grija bunicilor pe care nu ii considera cei mai buni parinti ,doar nu o crescusera nici pe ea..De ce oare simtise ca nu alesese bine?de ce simtea ca mai mult va pierde alegand acest drum?
Hmmm,la ce bun sa se mai macine ,nimeni nu-i garanta nimic ,iar faptul se consumase deja.Lasase tot in urma ,aparent ,pentru ca in sufletul ei domnea furtuna ; era aici acum si tragea nadejde ca va castiga mai multi bani ,bani pe care in tara ei nici nu ar fi avut ocazia sa ii priveasca de la distanta macar
Daca n-ar fi fost acele datorii ! ...
Teama ca nu le vor mai putea achita ,si penalizarile la intretinere ce devenisera uriase ,o facusera sa ia calea strainatatii!
Purta pe umeri speranta familiei iar in suflet dorinta de a nu dezamagi,de a nu se intoarce invinsa...De a nu omori si ultima sansa...
Insa nu fusese precum se asteptase.
Plansese zile in sir cand se vazuse acolo...
Parea un oras din piatra ,rece ,la fel ca locuitorii ,neprimitori si ostili .
Suieratul trenului o facu sa tresara .
Privi nedumerita in jur.Judecand dupa sinele de tren parea ca ajunsese la destinatie
Cerceta mai atenta.,Era asa cum i se spusese.Singura casa ,pe partea stanga ,mai jos incepeau blocurile.Numarul 10
Exteriorul o sperie oarecum ,facand-o sa se intrebe daca. nu cumva gresise adresa ,si cum arata interiorul.
Cu mult mai rau ,dupa cum avea sa descopere imediat .si sa inteleaga de ce nimeni nu ramanea aici.
Doamne! Trecusera doi ani de atunci!
De cand casa unde nimerise o asemanase in prima faza cu o gara, suspendata cumva deasupra unor linii de tren despre care nu avea habar unde duceau ,o gara parasita,unde nu oprea niciun tren .Doar la televizor mai vazuse asa ceva ,in zonele cele mai sarace din tara ei
Doi ani de cand lacatul acelui grilaj in chip de poarta, se deschisese in fatza-i pentru prima oara ,si ii permise sa paseasca in curte unde privirea ii fu atrasa de copacul cu fructe ,multe dintre ele cazute pe jos si mucegaite .Era un fruct necunoscut ei ,dar pe care il vazuse in magazine ,de culoare portocalie ,si cu aspect de pruna uriasa
La intrarea in casa un alt lacat ,ce deschidea un alt grilaj din fier
Era ca o inchisoare ,cu pereti scrijeliti la exterior ,si murdari .Nici cei din interior nu erau diferiti.O inchisoare amplasata pe un mal de pamant ,despre care ai fi zis ca la prima bataie de vant mai puternic se va pravali peste șine.
Doi ani in sanul acelei familii ,scursi intr-o aparenta de respect rece.
Doi ani in care singurele zilele libere erau cele de duminica ,pe care le petrecea la internetul caffe super aglomerat unde,printre zeci de convorbiri ,incerca sa vorbeasca acasa .
Doamne ,cum astepta duminica!
Si ce dor ii sfasia inima !Dor de ai ei ,de casa,de copaci,de orice.Uneori ii spunea copilului sa scoata camera de la calculator pe fereastra ,,sa vada macar strada ,strada unde copilarise ...blocurile,oamenii,copacii,cer ul...!Sa auda pasarile .Alteori voia sa vada hamsterii din acvariu ,mancarea din cratita sau temele de acasa.
Doi ani ...
Parea imposibil !
Se aseza pe scaunul din apropierea batranei .
Zgomotul facut pe gresie o facu sa tresara usor.
O privea deznadajduita.Ii amintea de bunica ei .
Parul ii era usor ondulat ,de un alb stralucitor ,maruntica la trup .Parea ca se scufunda in acel scaun urias
.Avea un aer princiar ,iar prin pielea translucida se vedeau venele ...albastre !
Un petec de cer i se oglindea in priviri .Parul ii era pieptanat pe spate ,iar in urechi nu avea cercei ,doar o umbra de ruj sidefiu ii accentua trasaturile
Framanta intre degete ,cu un aer pierdut,capatul de la cordonul rochiei de casa in nuante de verde
Era bolnava ,isi pierduse mintile ,dupa cum se vorbea in limbajul local, iar urmarile erau dintre cele mai diverse :nu se hranea singura ,nu se spala singura ,nu-si controla nevoile ,iar pampersul nu era de niciun ajutor .Deseori o gasea dimineata, uda pana la sutien ,desi seara ii punea si pampers si un absorbant special .Nu faceau economie ,erau primite de la stat ,printr-un program special ,si furnizati lunar.
Atunci era momentul cel mai greu .Trebuia sa o trezeasca din somn ,pentru a-si lua medicamentele .Procedura anevoioasa ,mai ales ca ea nu coopera .Cu greu reusea sa o schimbe ,cu o mana tinand-o sa nu cada iar cu alta spaland-o in lighean ,apoi imbracand-o rapid ,sa nu raceasca,de cele mai multe ori in urlete si proteste.Urmau medicamentele .Cateva inainte de micul dejun ,altele dupa masa .Ura acest moment !Mereu ii era teama sa nu se inece.Doamne de cate ori o muscase de degetele pe care i le introducea in gura ,odata cu pastilele ,pentru a le putea inghiti mai usor.Procedura era repetatata pentru fiecare pastila in parte ,si numai dimineata erau 5.
Ambele erau iritate ,si batrana ,si Anisoara .
Ohh,de cate ori nu ridicase pumnii la fata ,de cate ori nu o trasese de par, si o lovise cu ce ii venea la indemana !.Insa prefera cu pumnii ,ambii ,deodata.
Probabil era si ea speriata .Cine stie ce ganduri ii strabateau mintea ratacita ,ce frici,ce spaime.
Se obisnuise cu iesirile ei ,si incepuse sa se fereasca din calea loviturilor.Incerca sa nu o agite ,sa o lase sa se calmeze singura desi ,de cele mai multe ori ,devenea mai violenta! Gesticula excesiv,strangea pumnii si urla.Te privea cu ura ,de parca erai cel aprig dusman.
Bine ca nu aveau vecini !Cine stie ce si-ar fi imaginat.
Anisoara nu intelegea mereu avalansa de cuvinte .Unele erau neinteligibile ,sau pronuntate in dialectul de bastina .Nici fiica ei nu le descifra
De multe ori se oprea din ce avea de facut si o privea.cum gesticuleaza,cum se infurie din senin ,chiar fara sa o atingi , urmare a unui gand sau a unei amintiri ,poate a unei dureri .Chipul i se schimonosea ,si parea ca tot sangele din trupul ei firav se aduna in obraji ,iar mainile cu degetele strambe ii tremurau indignate! Parea confuza ,si agitata ,si nervoasa ,si ..,cine mai stie?
I se strangea inima ...
Ar fi vrut sa o inteleaga ,sa o poata ajuta ,dar nu putea .Pana si familia ei renuntase , si se resemnase tacit .
Nimeni nu parea sa o iubeasca si poate chiar asta ii lipsea femeii .Un strop de iubire.Uneori ,Anisoara o imbratisa ,cu toata caldura de care era in stare .Strans!
Isi imagina ca e bunica ei .
Ii vorbea incet iar uneori ii canta .Daca ar fi stiut ,i-ar fi spus povesti .
De Ziua Mamei ii adusese un buchetel de flori galbene ,specifice ,si ii cumparase in dar un șortz nou Spera ca dincolo de cuvinte ,batrana sa simta cat de mult tine la ea
Se indeparta incet .O privea.si ii spunea ca este frumoasa .Si chiar nu glumea .Se vedea ca fusese atragatoare in tinerete,chiar si acum era ,insa fata o vedea frumoasa in cu totul alt mod ,diferit de al chipului.
Parea pierduta in lumea ei ,iar cei din jur nu o puteau proteja acolo .
Uneori trebuia sa ridice tonul pentru a -i atrage atentia ,mai ales in timpul meselor, cand nu voia. sa deschida gura .Reactiona imediat cu un aer surprins ,alteori cu aerul unui copil poznas ,prins ca a spart bibeloul cel mai de pret ,lucru pe care el nu il intentionase,si il regreta sincer .Nu puteai sa nu zambesti ,privind-o.Era adorabila!
Pentru o clipa ,parea sanatoasa ,privirea i se limpezea si puteai sa juri ca ii pare rau.Doar pentru o clipa...Apoi din nou acea privire impenetrabila,acei ochi tulburi ,de pește mort.
In zilele agitate tragea fatza de masa cu tot ce era pe ea, isi baga degetele in farfurie ,scuipa sau cauta in dulapuri ; unele lucruri le varsa ,altele le trantea de pamant ,sau te lovea cu ele.
Nicio clipa nu statea locului .
Cand Anisoara se mai elibera din treburi ,o prindea de brat si o plimba prin casa .Afara nu avea voie ,ordin de la fiica batranei .Niciodata nu intelesese de ce .Poate pentru a nu o speria zgomotele sau ...
Holul era imens ,racoros dar intunecat, iar femeia se impiedica ades in slapii cu talpa ortopedica ,la care nu dorea sa renunte in ruptul capului .Anisoara nu-si lua privirea de la ea ,gata in orice clipa sa o sustina ,sa nu cada ,sau sa se smulga si sa incerce sa urce scarile spre etajul superior al casei .
Chiar si plimbata ,femeia avea o energie fantastica .Parea ca un fluviu o alimenteaza, in timp ce in venele Anisoarei era seceta si parjol .
Cand ajungea la epuizare ,fata ii propunea sa se uite impreuna la televizor ,si incerca sa o antreneze in discutii pe diverse subiecte.Inutil ,dimpotriva .Parea ca televizorul o agita mai tare .
Incercase un timp cu ziarul.Sprera ca imaginile o vor tine ocupata .Pana- n -tr-o zi ,cand o surprinsese ca rupe bucati mici din hartie ,si le baga in gura.
Cum sa o lase?
Cum sa plece ?
Cu siguranta batrana nici nu ar fi realizat absenta fetei ,insa Anisoarei ii intrase la suflet ,si-i parea rau ca se vor desparti ,fie si numai pentru un timp.
Acasa insa lucrurile o luasera razna
Copilul ei avea rezultate slabe la invatatura ,se apucase de furat la indemnul "prietenilor " care-l amenintau ca nu se vor mai juca cu el daca nu le aduce masina pe care si-o doreau ,iar de cand le spusese la ora de religie ca cine fura va ajunge in iad ,avea numai cosmaruri noaptea.Ultima gaselnitza fusese cand dadusera foc unei haine langa o tzeava de gaz, vecinii reclamasera iar cei de la protectia copilului anuntasera o ancheta.
Oare unde fusesera parintii ei in tot acest timp?
Alunga gandurile negre ,
Acum trebuia sa gaseasca pe cineva care sa ii tina locul ,dar pe cine?
Incercase la toate prietenele ei ,dar o refuzasera piliticos .Stiau cat de mult se chinuia Anisoara,in timp ce ele aveau un job lejer ,de curatenie doar ,sau de companie ,cu ore de lectura ,plimbari prin parc ,mancare la discretie si televizor in camera proprie .Ala serviciu!
Se facuse 1 deja ,si trebuia sa sune si la aeroport!I
Doamne,cum zbura timpul!
Fiica batranei facuse o criza de nervi cand auzise ca trebuie sa plece ,si incercase in fel si chip sa o determine sa se razgandeasca ,fie printr-o marire de salariu ,fie prin amenintarea pierderii locului de munca.
In timp ,se obisnuise si cu fiica ,o domnisoara ,batrana ,dat fiind ca mama ei avea 88 de ani ; de profesie profesoara ,destul de acra ,rigida si obisnuita sa comande
Avea un fix pentru camasile calcate la dunga ,pe care le cumpara chipurile ,le imbraca o data ,apoi le returna motivand o nemultumire imaginara ; pentru lenjeria intima pe care Anisoara trebuia sa i-o spele la mana ,de parca ar fi fost din vreo matase din viermi de sorginte extraterestra,si pentru carpele de sters pe jos.Fiecare incapere trebuia spalata cu o alta carpa ,si erau vreo zece la numar.Podelele sa straluceasca ,restul putea sa se darame .Casa nu fusese zugravita niciodata,era locuinta de serviciu primita de batranul ce lucrase la CFR .Aveau si ei o locuinta normala ,stia din auzite ,insa o inchiriasera ,iar banii de chirie ii tineau in banca.Peretii erau mucegaiti ,nu exista incalzire decat prin intermediul unui calorifer electric ,pe care il plimbau dintr o camera in alta ,si asta numai seara .Peste noapte ramanea vreo doua ore in plus ,in camera batranilor.La Anisoara in camera nu ajungea niciodata.
Dulapurile din baie si bucatarie erau zgariate ,iar vopseaua de mult nu se mai putea identifica ,parti imense fiind acoperite cu scoch,iar unele sprijinindu-se doar intr-o balama.Insa pretentia de igienizare era la standard de spital ,tanara stapana dorind dezinfectarea casei ,de trei ori pe zi ,prin stergerea mobilei cu alcool dezinfectant .Stergerea prafului in camerele principale era chinul suprem!O urmarea indeaproape ,iar de cele mai multe ori ,o punea sa -l mai stearga o data ,chipurile nu o facuse corespunzator
Camera unde locuia Anisoara avea un pat si un dulap ,ticsit cu hainele lor ,ea tinandu-si hainele in geamantanul propriu sub pat.
Nu exista o masa ,nu exista un scaun ,decat o mica noptiera,,si un geam rablagit ,ale caror obloane nu avea voie sa le deschida ,majoritatea fiind defecte iar pentru a nu le smulge vantul erau batute in cuie
In cate lacrimi nu fusese scaldata acea camera
Acum o parasea !
Altcineva va dormi in patul ei ,va manca pe ascuns cand mancarea pe care o primea de la ei era prea putina, sau va auzi strigatele batranei cand visa urat .
Batrana...o privi din nou .
Nici macar nu stia cum o cheama ,i se parea natural sa i se adreseze cu "doamna".Se stiau de doi ani si niciodata "doamna" nu o strigase pe nume .Cum ar fi putut?Nu-si amintea nici numele fiicei ei.
Cat de dureros !
Ii va lipsi ,chiar ii va lipsi ,dar isi promise ca ii va aduce cel mai frumos șortz pe care il va gasi in tzara .
Ii va pieptana apoi parul ,si o va face tare frumusica .
Ii va arata oglinda ,si o va intreba daca ii place !
Dar pana atunci mai era ,deocamdata trebuia sa plece .Acasa .
Sunase la agentie si explicase situatia .I se promisese ca spre seara vor trimite o inlocuitoare ,putea sa sune la aeroport ,si sa-si pregateasca bagajul .
O facuse .
Cu lacrimi in ochi .
Iar cand sosise vremea plecarii nici nu avu curaj sa o priveasca .
Pleca,fara sa se uite inapoi .
Erau doua saptamani de cand era acasa .
Suna telefonul :"doamna" murise.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin