Cine-o fi pus-o sa mearga la sedinta de bloc?
De parca n-ar sti!
Clepsidra timpului ii dadea impresia ca se contractase.Prin orificiu-i parea ca se strecura doar cate-un graunte de nisip ,iar zilele erau incremenite
Habar n-avea care fusese scopul sedintei ,enervata de privirile pofticioase ale vecinului ,isi.facea de lucru cu telefonul.
Ei lasa ,cand l-o vedea pe Petre a-l ei ,o sa-i intepeneasca zambetul acela insinuant pe mutra ,ha!
Petre "al ei"!
Cum sa grabeasca apropierea zilelor?Apropierea de el ...
Nu schimbasera numere de telefon,adrese,nici macar un banal mail ,pentru urgente
Lasasera totul in mainile destinului iar gandul acesta oarecum o speria .
Incerca sa-si gaseasca diverse ocupatii ,pe langa orele peste program ,care nu intotdeauna erau varianta preferata. Ajunsa acasa ,cei patru pereti pareau sa o sugrume iar albul lor prea orbitor devenit atat de enervant,o facea sa nu mai aiba chef de nimic. Parca erau o imensa pagina nescrisa ,si exprima al naibii de bine adevarul.Asa era viata ei ,goala!
Ar fi vrut sa rupa amintirile in fâșii ,pe care mai apoi sa le agate pe pereti ,ca intr-un film ce se deruleaza la nesfarsit .
Ii veni o idee : se apuca de zugravit ,si se implica cu toata fiinta ei, de parca ar fi pictat in aur peretii unei catedrale .Hmmm,chiar si intre trafaleti si lavabile , tencuit ,si ales culori ,gandul tot acolo ii zbura .
Nici macar șmotruiala de dupa nu avu efect de analgezic
Ar fi vrut sa zaca intr-o balta a epuizarii ,in timp ce microorganisme necunoscute si invizibile ii sug toata energia ,iar cerebelul i se transforma in stafida.Mda, vise...
Fiecare zi o incepea cu un zambet fortat ,un ritual menit sa incurajeze chipul tras care o privea din oglinda
Erau mai aproape cu inca un rasarit de soare ,insa cand se gandea la apus ...
De ce nu incercase mai mult?
De ce nu ceruse mai mult?
Un reper ,o amprenta ,o vesta de salvare ...orice !Orice ar fi ajutat-o sa ii poarte pasii mai aproape de el.
Dar nici el nu insistase.Poate ca nici nu isi dorise .
Poate ca fusese o bucla in timp ,o alta strada pe care te poarta pasii atunci cand cea din traseul obisnuit este in santier,revizuindu-si aspectul sau plombandu-si goluri ,iar tu ai chef sa faci stanga ,fiind verde la semafor ,drumul mai bun si privelistea necunoscuta.
Oare de ce nu pusese semnul cu "trecerea oprita "?Dimpotriva ,toata epiderma ei striga : "drum liber"!
Nu regreta nimic,niciun crampei din absolutul ce-l impartisera la doi, chiar daca acum ganduri ,framantari ,incertitudini ,sperante ,melancolie ,amintiri,planuri ,intr-un spectacol uimitor ,cu o coregrafie pe care o stia pe dinafara ...cerusera azil trupului ei !
Dar pana-n-tr-o zi !
Acea zi!
Drumul pana la gara il strabatu pe jos .I se paruse o idee buna ,si se forta sa priveasca fiecare cladire pe langa care trecea .Ar fi vrut sa zareasca in geamurile ferestrelor reflexia sufletelor pe care doar le imagina in spatele lor..Poate nu s-ar mai fi simtit atat de singura ,si speriata.Poate ca cineva i-ar fi strigat incurajator ,si i-ar fi spus ca totul o sa fie bine.Dar nu zarea nimic ,ochi-i fiind rimelati cu ceatzaa emotiilor.
Intrarea in gara era un tablou dezolant .Un pictor ucenic parea ca daduse gres iar rezultatul era un ghiveci de stiluri .Oamenii pareau smulsi din perioade diferite de timp.Saracia era zugravita pe chipul unora ,dar altii pareau debarcati din Orient Express.
Un cersetor ii rasari in fata ,cerand de bogdaproste .Era unul dintre aurolacii pe care ii zarea ades.Cicatricile de pe chip erau o harta a ororilor indurate .Emana un miros greu . Mainile-i erau crapate ,degetele tremurande ,cu unghii lungi si invinetite .
Vanzatori ambulanti te priveau cu speranta,iar patiseriile si rotiseriile se duelau in miresme .Caini vagabonzi ,taxiuri pregatite si o patrula a politiei ,desavarseau tabloul
In interior era sufocant
Privi in graba tabela de infor**** si se strecura agil pe langa familia cu doi copii ce pleca in concediu
Acelasi peron ...
Orologiul batran si prafuit ,martorul atator povesti ,in curand va bate doar pentru ei ,iar inimile lor vor vibra ingemanate in ritm de tic tac.
Ciudat, nu avea nicio emotie ,insa isi simtea palmele reci.
Zambi ...
Asa incepuse totul,cu o pereche de palme reci ,pe umerii ei...
De data aceasta pareau mai calde si ...de dimensiuni mai mici...!
Atingerea era oarecum grabita si hotarata.
Se intoarse rapid ,cu zambet pe chip si cu tremur in suflet .
Deschise gura ...dar amuti.
In fata ei ...nu era Petre!
Un pustan mititel ,murdar si cu mucii siroind ,ii intinse un bilet ,apoi se razgandi ,si-l retrase.
-Tanti ,tu este Ana ,Ana,...Anaisa? Zi-mi daca nu esti tu!
Inima i se stranse si tot ce putu a fost sa incuviinteze afirmativ .
-Tanti ,sigur esti tu ? Nenea mi-a zis ca e important !
-Da ,copile ,eu sunt ,Ma numesc Anais !
Țâncul o mai privi o data nehotarat ,apoi ii intinse biletul si o zbughi la fuga!
Se aseza tremurand pe banca din apropiere .Nici nu vazu cand trenul sosise la peron .
Privi cerul...se innorase, ca toata fiinta ei.
Incepuse si vantul ...
Ciorile croncaneau agitate
Arunca o privire spre petecul de hartie ...
Il mangaie usor ...de parca l-ar fi mangaiat pe el ,pielea lui era la fel de alba si de fina.
Il ridica si-si acoperi obrazul cu el...dar il simti umed
Plangea...
Hartia uda ii parfuma pielea ...era parfumul lui !
Parca era acolo ...
Daca ar inchide ochii ,apoi ii va deschide ,sigur va fi acolo !
Dar nu ,el nu era!
Si ,judecand dupa bilet ,nici nu va veni!
Atat fusese ...
Li se daruise o portita in timp ,insa acum usa era incuiata.
Si asa va ramane ...!
Se ridica incet de pe banca .
Privi gara pustie ,i se parea straina ,rece ,ca palmele lui .
Se indrepta spre cosul de gunoi ...
Se opri o clipa...
Stranse la piept petecul alb
Apoi ii inhala parfumul...
Isi apropie buzele de el ,si depuse un sarut fierbinte ..
Apoi o arunca!
Mai privi o data peronul ...
Era pustiu !
Cu inima zvacnind...pleca!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin