Spital cu circuit inchis,mult mai bine pazit decat unul normal,acces destul de restrictionat.
Peisajul superb,sub padure,exact in perioada cand vegetatia este in plinul splendorii si al bogatiei.
Aerul curat ,de munte,are partea lui importanta la insanatosirea "oaspetilor"
Eram foarte speriata.
Bajbaiam dintr- o cladire in alta,spitalul detine mai multe corpuri,si nu stiam unde trebuia sa ajung,
Urechile imi tiuiau,piciorele le aveam precum plastilina in proces de modelare,eu insami o forma ...nefinisata:mergeam câș,intr-un picior, si ma mai apasau si bagajele.
Unde trebuia sa ajung?
Imi spusesera in cladirea cu usa termopan,pentru garderoba si analize.
Buun!
Parca vad un alt gardian ,semn ca si acolo este acces restrictionat si poate fi exact cladirea cautata de mine.
In timp ce ma indrept in pas șontâc si ma gandesc cum de mi se intampla mie toate astea,dar mai ales cum de nu am pe cine suna,la cine apela,cum am permis aceasta instrainare constienta,sunt depasita de un cuplu tanar,el incarcat cu numeroase genti,care pe umar,care in mana,care dupa gat,cred ca ar fi fost in stare sa-si puna una si pe cap,...ea,șontâc la fel ca si mine,dar...relaxata,stapana pe ea si increzatoare.
Avea acel aer tineresc,care iti pune in vedere ca nici prin cap sa nu-ti treaca sa o contrazici pentru ca tineretea este atuul care doboara orice obstacol.
Ii privesc din spate...
El precum un "hamal" ,ea precum o diva
Se despart in momentul in care suntem preluate de garderobiera.
Ii privesc....
Este atata prospetime in sarutul lor...atata gingasie si ...regret.
Dar,la el,mai e ceva...o unda de neputinta,ca nu poate fi in locul ei,de parca,daca ar fi putut,s-ar fi dus sa se opereze el doar sa fie ea bine.
Cu infinit regret se desprinde de ea si pleaca,uitandu-se tot timpul inapoi,cu o privire flamanda ce incerca sa respire fiecare detaliu al fiintei iubite,sa si-o imortalizeze pe retina.
Trecem de "cazarea" propriu-zisa si suntem,spre multumirea mea.trimise impreuna sa incepem turul investigatiilor,prima oprire:cardiologie.
Pentru asta urcam la etajul l, si asteptam printre pacientii civili,sa fim preluate .
Ne privim de la distanta,pare ca ne simpatizam reciproc.
Sau ,stresul ce ne apasa ne da senzatii false...
In timp ce o priveam pe sub gene.o vad ca privirea i se lumineaza si caut sa vad ce anume o bucura.
Pare mai frumoasa,desi in mod normal si dupa standardele vremii ...nu e nici macar atragatoare.
Chipul i se schimba dintr-o data:ochii i se inmoaie de duiosie si dragoste,privirea este calda si un zambet dragalas i se instaleaza pe chip.:venise EL.dupa doar zece minute,se intorsese desi il crezusem plecat.
Tot asudat ,respirand sacadat,se opreste zambind,in fata ei,si ii intinde ceea ce se voia o floare,rupta cel mai sigur din gradina spitalului,si se apleaca si o strange la piept.
Ea isi ascude fața in scobitura gatului si il imbratiseaza tandru.
Se saruta.
Un minut...
Suntem chemate,iar in spate se aude vocea gardianului ce-i atrage atentia ca nu ii este permis sa intre.
Ii mai fura un sarut si ...se despart ,iar ea ramane stangand in mana trandafirul...



Nu permiteti sa ramaneti singuri,nu veti fi mereu in putere...
Va salut ,imi lipsiti....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin