Si vestea cazu ca un traznet!nu,nu ca un traznet,mai degraba ca...un meteor,clar,cu forta aceea ce te zguduie din temelii ,ce te scoate din radacina si din matca,ce provoaca un tsunami si un cutremur ,toate in acelasi timp si la puterea a lll a.
Nu implicatiile financiare,desi importante,nu faptul ca nu va mai fi acasa,pentru ca avea cine sa-i ingrijeasca si hamsterul ,si copilul,sa-i ude plantele si sa astepte alocatia,ci faptul ca nu mai trecuse prin asa ceva niciodata si,conform credintei universal valabile,nici nu ar fi visat sa treaca vreodata.Ea era EA!si punct!
Avusese grija de toti,rezolvase orice problema ivita,uneori le anticipa si pe cele viitoare.Se dadea de trei ori peste cap si imposibilul devenea posibil!
Fara discutii , cale de-ntors sau negocieri cu forurile superioare!
Cunoastea peisajul pe de rost,la fel si protagonistii...dar nimic nu o pregatise pentru ce avea sa urmeze.
Inima se opri,respiratia inceta,țiuitul de urechi ,mult amplificat,precum polizorul dentistului ce-ti chiureteaza creierii!Nu mai conta nici vacanta ce se apropia ,nu se mai gandea nici la geamurile ce trebuiau inchise pentru ca se anuntase cod portocaliu de furtuna,nici faptul ca va trebui sa stea la coada la posta iar functionara isi va lua pauza taman inainte de a cumpara ea un timbru ,nu mai conta nici macar noaptea nedormita grazie vecinilor ce ascultasera muzica si dansasera pe balcon ,incantand tot cartierul cu miscarile lascive ale invitatelor sau incendiul ce izbucnise din cauza unui lampion defect.
Ce sa mai conteze pe lumea asta?
Ca se certase cu colegu' ,ex prieten ,ca acu' nici n-o mai saluta iar ea nu intelegea de ce?
Sau ca factura de la telefon ii depasise bugetul pe 2 luni?
Poate faptul ca va aparea goala in fata acelor ochi straini,ce o vor pipai ,cerceta,supraveghea ,atinge...centimetru cu centimetru!
Toate aiurelile astea paleau in fata faptului ca ar fi vrut sa strige,sa urle,dar nu...nu de una singura!
Sa mearga in fata lui,sa-l prinda de gulerul camasii intepenite de apret,sa-i ciufuleasca parul ce statea perfect chiar si-n conditii de ploaie acida,sa isi ridice degetul aratator fix pana sub nasul lui si,cu ochii iesiti din orbite,sa incerce sa articuleze ceva ce nu va prinde viata niciodata!
Sa-i spuna ca se inselase,ca nu i se putea intampla ei!Sa mai priveasca o data,sa se mai gandeasca,poate era obosit,poate nu avea ochelarii,sa ceara parerea unui coleg de breasla,sa trimita analizele pe Luna,ceva...orice! Dar nu ceea ce spusese!
Nu! Nu i se intampla ei si nu putea sa accepte!
Esti nebuna!
-"Duduie,sinteti bine?"
...
""Duduie...?"
...
Clar! Visa!
-"Cucoana!"Alooo!
...
Se scutura de ganduri si ridica privirea .
-Cu mine vorbesti?
"Da,fix cu tine!"
-Tu?Dat tu...ma urasti!te-am vazut cum ma privesti cu rautate,de fiecare data ma intepi si -mi arunci replici usturatoare,ce vrei?
"-Pari ...dezorientata,ai nevoie de ajutor?"
Nu-i venea sa creada!El! El ,rautaciosul,cel cu piele mozaic ,in trei straturi,din toate tipurile de reptila,de la facerea lumii pana-n prezent,el ...o intreba daca e bine!bașca...daca are nevoie de ajutor!
Nu!Nu!Nu! Sigur o ia in râs,doar e specialitatea lui!
"Auzi,n-am nevoie de ajutorul tau ,sa stii,mai bine lipsa!"
-"Mhâm,se vede,arati de parca ai fost defrisata ,plus scalpata ,si ...parca urmeaza sa fii ...transata!"
"-Ha!Ha!Ha! Si ce rau ti-ar parea!"Sa dispara dictatoarea din peisaj!
"-Duduie ,mi-esti indiferenta,dar daca te pot ajuta nu am sa ezit nicio clipa,suntem oameni!"
Si felul cum a spus-o...de parca chiar credea,ori slabiciunea ei ,au facut-o sa uite toate animozitatile din ultimul timp,sa-si lase umerii sa cada,sa-si ridice privirea si sa...capituleze!
Suvoiul,nu,torentul verbal ce a urmat ar fi speriat si statuia Libertatii,dar ea nu baga de seama ,desi i-ar fi trebuit un telescop sa reuseasca sa se vada cat era de animata!
Noroc ca nu-i povestise si de copilaria ei!Macar acel capitol scapase!
Si el...statea,statea calm si asculta!
Intr-un final,linistea si efortul au doborat-o!Abia atunci si-a dat seama cat turuise si aproape ca se astepta sa vada o armonica in loc de interlocutorul ei.asa avea impresia ca-i facuse capul.
Zambi....timid....!
Cum ajunsese sa-i povesteasca atatea?Tocmai lui...
Si,cand devenise el atat de...uman?
Il judecase gresit?
Nu,nu isi va cere scuze,ar fi fost penibil,in fond ...el stie cat de recunoscatoare ii este ea.ii putea citi in privire.
Si,chiar daca nu erau prieteni,nici macar amici,pentru o clipa...a fost cel in palma caruia si-a pus sufletul...cand avea cea mai mare nevoie.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin