Am lasat in urma betoanele orasului,aglomeratia si zgomotul specific.Ma asteptam sa fie senin,de parca orasul se bucura sa scape de mine,stiind cat de mult tanjesc dupa nori si ploaie.
Pe peron verific ultimile bagaje,ma uit la tata cum se chinuie sa isi aranjeze gulerul de la haina ce parca e emotionata si fastacita si ea.
Nu isi arata emotiile ,niciodata nu a facut- o insa,intr- un fel,imi dau seama ca se va bucura de linistea din casa si de faptul ca nu va mai fi,la statura lui,nevoit sa umble in varful picioarelor sau sa stea atent sa nu tranteasca vreo usa,trezindu- ne.
Gandurile ma framanta si ,pe nesimtite,trenul aluneca in gara pustie,la acea ora,suieratu- i ,in apropierea- mi,ma trezeste din visare.
Ne luam ,rapid,ramas- bun ,nu intentionam sa prelungim momentele de stanjeneala emotionala,pastram distanta si raceala controlata,ce a caracterizat ,mereu,relatia noastra.
In tren ,caldura mare,mon cher!
Neasteptat de incarcata atmosfera si,desi este doar 6 dimineata,decid sa intredeschid fereastra,sa las briza diminetii sa- mi racoreasca sufletul.
Ador sa merg cu geamul deschis ,sa urmaresc fiecare loc pe unde serpuieste locomotiva,sa imbratisez ,cu privirea- mi,fiecare coltisor verde si sa culeg,imaginar,fiecare floare de camp,preferatele mele...din care as face o cununa,sa ti- o ofer tie...draga mea.
De mult as vrea sa- ti scriu...
Sa- ti spun tot ce nu am spus,vreodata,vreunei femei...
Am pornit cu stangul,stii?
Iti amintesti?
Desi te stiam si ,in secret,te admiram...undeva,pe drum,m- am pierdut de tine.
Si tu ma placeai si,totusi,nu reuseam sa...ne intalnim!
Nici nu mai stiu cum am reusit sa ne prezentam ,sa trec peste fastaceala si sa reusesc sa compun cateva randuri,din care sa intelegi ceva.
E ceva de atunci....
Ne- am apropiat in timp,desi nu avem acea relatie sufocanta sau care " ne obliga" la ceva....la vreo aparenta sau vreo norma.
Stii ca sunt aici ,la fel cum stiu si eu ca te gasesc ,ori de cate ori...
As vrea sa nu fie prilej decat de bucurii,dar...
Poate ca acestea ne- au apropiat,lipsa ...bucuriei.
Lumea zice ca semanam...
Nici vorba!
Niciodata nu as putea atinge profunzimea ta,limpezimea gandurilor,felul natural,in care dai viata literelor si celor mai profunde trairi.
Ai o bunatate ascunsa de ochii ce te privesc in fuga ,ce se dezvaluie doar sufletelor ce se opresc sa te priveasca,dincolo de aparentele inselatoare.
Esti atat de frumoasa,atat fizic cat si spiritual!
Ma tot gandesc,cat de sarace- mi sunt cuvintele...sa te pot descrie,sa stii ca esti tu,cea mai minunata prietena!
Poate ca oamenii si sentimentele minunate nici nu trebuiesc descrise,nu?
Ar insemna sa le " limitam" ,sa le trasam niste linii,iar tu...esti mult prea mult, pentru a putea fi cuprinsa,esti un spirit liber,nemarginit !
Iti amintesti cand te- ai " ratoit" la mine,ultima oara?
Spuneai ca ma simti...pe asta ma bazez si acum!
Vei stii ce sa intelegi din randurile- mi stangace si vei simti tot ceea ce nu reusesc sa iti transmit prin cuvinte...
Draga mea ," prietena mea" ,...esti minunata!iar eu...iti multumesc!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin